„Calea Eroilor” în patrimoniul mondial UNESCO

Aveam de gând să scriu multe cuvinte în cadrul acestui articol. Între timp însă, m-am răzgândit. Mi-am dat seama că nu ar citi nimeni, un articol cultural, atât de lung. Așa că astăzi doar am să vă povestesc despre ce este vorba, iar în zilele ce vor urma, voi împărți articolul ce aveam de gând să-l scriu azi, în mai multe articole. Merită. Chiar merită să citiți, pentru propria voastră cultură și pentru propriile voastre cunoștințe ce vor fi cu siguranță îmbogățite.

Deși m-am născut în Târgu-Jiu, iar de aproape 20 de ani îi fac umbră pământului din zonă, multe dintre datele culturale ce erau scrise pe fiecare roll-up în parte, nu le știam. Dar mă bucur că le-am aflat. Multe dintre ele sunt chiar interesante și care merită știute atât de către noi, locuitorii orașului, cât și de restul românilor și chiar și a străinilor.

Pe data de 16-17 august 2014, „Calea Eroilor” și Centrul Vechi al orașului Târgu-Jiu au fost pline cu tot felul de informații, scrie pe roll-up-uri, informații despre Brâncuși, axa lui Brâncuși („Masa Tăcerii”, „Aleea Scaunelor”, „Poarta Sărutului” și „Coloana Infinitului), cum a fost construită această axă, care a fost motivul construirii ei,. cât și cine a fost inițiatoarea acestei frumuseți, dar și informații despre trasarea în linie dreaptă, pe direcția V-E, a străzii „Calea Eroilor” din Târgu-Jiu.

Toate acestea, au fost făcute în cadrul proiectului „2015 – Calea Eroilor în patrimoniul mondial UNESCO”, căci, sincer, merită ca această axă, axa lui Brâncuși să se afle acolo. Așadar, vizitatorii orașului, cât și locuitorii acestuia, s-au putut bucura în aceste două zile de o multitudine de informații, cât și poze cu acte vechi, aparținând lui Brâncuși (certificat de naștere, de căsătorie, acte de proprietate etc.). Per total, acțiunea mi s-a părut una tare interesantă, iar oamenii păreau încântați de ea, cât și de informațiile pe care le aflau despre Brâncuși, construirea axei și greutățile întâmpinate pe perioada construirii ei.

Mai joi, am să vă las poze cu acele roll-up-uri, ca dovadă a existenței lor și a proiectului, iar în postările ce vor urma (nu știu cât vor dura aceste postări), voi scrie și informațiile de pe roll-up-uri. Desigur, nu toate în același timp, ci voi cumula câteva roll-up-uri cu informațiile lor, în fiecare articol în parte. Sper să vi se pară și vouă interesante informațiile și să doriți să aflați mai multe lucruri, asta pentru că nu ați putut să fiți prezenți în Târgu-Jiu, în aceste două zile.

 

România mea… inegalabilă!

Da. Pentru mine, România, este inegalabilă. Iar despre Inegalabila Românie, aici, pe blog, am mai vorbit. Și voi mai vorbi, căci locurile ei sunt infinit de frumoase și minunate, indiferent de cum bate vântul politic, din ce direcție și când. România e frumoasă mereu, iar frumusețile ei sunt naturale, nu neapărat pentru că s-a amenajat ceva anume. însă, România este o combinație armonioasă între frumusețile ei naturale și cele făcute de mâna omului, iar asta… ei bine asta cred că o face inegalabilă.

Și pentru a demonstra asta, cu dovezi clare și concrete, sunteți invitați să urcați pe site-ul „Inegalabila Românie”, poze care să ateste frumusețile naturale și artificiale ale propriei noastre țări. Să-i arătăm și noi, ei, cât de mândri suntem cu ceea ce ea oferă privirii noastre.

Dacă m-ar întreba cineva, exact în momentul ăsta, ce face România să fie inegalabilă pentru mine, aș răspunde simplu și rapid, fără să stau prea mult pe gânduri: muntele.

ranca

Sursă Imagine: arhivă proprie

Da. Muntele. Iar poza de mai sus, reprezintă, în viziunea mea, una din cele mai frumoase creste, văzute din Rânca, stațiunea montană din apropierea Târgu-Jiului, județul Gorj. Îmi place să privesc muntele sub fiecare răsărit de soare, sub fiecare apus, când luna și stelele domnesc deasupra-i. De pe vârf de munte, Universul pare mai frumos, stelele și luna par că pot fi atinse, iar razele soarelui sunt mai calde și mai blânde. Din vârf de munte, lumea asta mare ș rea, pare mică și bună. Din vârf de munte, lumea pare un glob armonios de imperfecțiuni, imperfecțiuni ce ne fac speciali, împreună cu lumea noastră.

Muntele e locul unde visele mele prind aripi. Locul în care mă relaxez. Locul în care sunt, cu adevărat, fără măști și secrete, eu, căci muntele, dacă-l iubești și ești prietenos cu el, îți răspunde cu aceleași sentimente și îmbrățișări călduroase.

Apoi, dacă m-ar întreba cineva care ar fi cel de-al doilea loc care face ca România să fie inegalabilă pentru mine, aș spune Târgu-Jiu. Locul ăsta are ceva special, pe lângă cultura și numele lui Brâncuși, care-i apasă greu pe umeri. Locul ăsta are o energie și o frumusețe aparte. 

Cu ceva timp în urmă, nu foarte demult, abia așteptam să-i părăsesc meleagurile. Acum,acum lucrurile stau altfel. De fiecare dată când sunt departe de el, îmi doresc să mă întorc pe meleagurile lui, printre oamenii lui și să privesc muntele, căci muntele nu-mi pare de nicăieri mai frumos, cum îmi pare privit de pe podul Jiului.

raul jiu

Sursă Imagine: arhivă proprie

Apoi, apoi axa lui Brâncuși cred că face orașu ăsta să fie cu adevărat special, căci, se spune că dacă te plimbi pe axa lui Brâncuși, de la „Masa Tăcerii”, pe „Aleea Scaunelor”, treci prin „Poarta Sărutului” și te îndrepți pe „Calea Eroilor”, către „Coloana Infinitului”, dus-întors, prin trup îți trece o energie benefică corpului Se spune că axa asta, poziționată exact așa, are proprietăți benefice. Sinceră să fiu, nu aș putea nici afirma, dar nici infirma cele de mai sus, căci, plimbându-te pe axă, capeți o stare de bine, dar asta poate fi și datorită frumuseților arhitecturale și sculpturilor lui Brâncuși.

Cel mai mult, îmi place „Coloana Infinitului”. Ea mă face să simt o stare aparte. Privesc spre ea, în vârful ei și îmi pare că atinge cerul. Iar în locul acela, unde se află limita dintre ea și cer, îmi pare că toate visele sunt posibile, că irealizabilul devine brusc realizabil, locul în care perfecțiunea există nu doar ca un concept, ci ca o stare efectivă.

coloana infinitului

Sursă imagine: arhivă proprie

Iar apoi vin restul operelor lui Brâncuși, opere care ar trebui să se afle pe lista oricărui român și străin, la „Locuri de văzut cel puțin o dată în viață”, căci sculpturile acestea sunt cu adevărat impunătoare și lasă o urmă adâncă în sufletul fiecărui privitor. O urmă adâncă de fericire, bineînțeles.

Apoi, din Târgu-Jiu, mi-aș lua lumea-n cap și aș pleca în toată țara. Aș traversa Muntenia și aș ajunge-n Dobrogea, să privesc valurile mării și să-i simt briza, aș urca în Moldova și m-aș umple cu toată istoria ei, aș traversa Bucovina și Maramureșul, aș coborî în Banat, apoi m-aș duce în Transilvania și i-aș vizita minunatele cetăți și castele, iar apoi m-aș întoarce în Oltenia mea, la Tudor Vladimirescu, la Ecaterina Teodoroiu, la Arghezi și la Brâncuși.

Aș vizita toate locurile din țara asta și aș spune lumii întregi cât de frumoasă e, căci tocmai frumusețea ei o face inegalabilă atât printre români, cât și printre străini. 

Pentru tine de ce este România inegalabilă?

 

 

Când noaptea vine…

… se lasă liniștea.

După o noapte albă în care n-am reușit deloc să dorm, am început să-mi storc mintea și nici un cuvânt nu dorea și nici nu dorește să-și aștearnă literele într-un mod cât mai logic aici pe blog. Pentru cuvintele ce le-am scris aici am purtat toată noaptea tratative cu ele și într-un final cu chiu cu vai au acceptat destul de bosumflate.

După lungi cugetări, foarte lungi cugetări în care nu am ajuns la nici un rezultat, m-am hotărât totuși să vă prezint o mică parte din Târgu-Jiu în miez de noapte. Așa că na poftiți poze făcute cu puțin înainte de ziua de azi (orele 00:00) în timpul unei plimbări după masa de seară.

Încântați-vă ochii cu frumusețea liniștitoare a nopții 🙂

***Click pe poză pentru dimensiunea normală!!!***

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

Târgu Jiu sub raze de soare

Zilele trecute când eu mă provocasem să scriu un post cât se poate de scurt(AICI), Ninu m-a provocat la unul și mai scurt spre neplăcerea lui ICE-T căruia deja îi e dor de posturile mele lungi.

Acestea fiind spuse am să-mi pun barieră cuvintelor și am să vă las pozele de mai jos să vorbească ele pentru mine.

***Click pe poză pentru a o vedea la dimensiunea normală!!!

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have a nice day,

Pishky!

sursă youtube (user BonJoviVEVO )

Primăvara la Târgu-Jiu

No. A venit și primăvara. Facebook-ul mi s-a umplut ieri de anunțuri triste cum că se termină iarna și bla bla bla, iar azi cu anunțuri extrem de vesele, pline de fericire și bucurie duse până la extaz cum că ”A VENIT PRIMĂVARAAA!!!!”. Sincer, eu am momente în care sunt mai tâmpă de fel și nu pricep nici în ruptul capului logica următoare: ieri toți triști că se termină iarna, azi toți veseli că a venit primăvara. Eu la virgulă mă împotmolesc rău de tot și toate rotițele creierului meu se dau peste cap și încep să scârțâie GROAZNIC!

No, lăsând la o parte cele de mai sus, m-am gândit totuși să vă arăt cum a început primăvara pe la Târgu-Jiu în slideshow-ul de mai jos, dar și în melodia ce îi va urma apoi. Primăvara, pot spune că pe aici și-a făcut apariția într-un mod misterios, învăluind orașul de ceață. Mai apoi și-a coborât cortina lăsând să se vadă următoarele:

Această prezentare necesită JavaScript.

No, pe la voi cum a arătat primăvara?

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

sursă youtube (user MediaProMusic )

 

Joi.14.Februarie.Valentines Day!

Da! Oficial e trecut de 00:00, e joi, e 14 februarie și e Valentines Day.. iar dacă peste tot se vorbește despre asta.. eu de ce să nu o fac? Adică eu de ce să nu enervez lumea cu acest subiect, dacă alții o fac? Da, corect.. n-am nici un motiv să nu o fac.. doar că fiți fericiți că de la mine veți primi ceva mai ciudat :D.

images (2)

Pentru mulți e doar joi, 14 februarie și atât, pentru alții e ziua de 24 de ore în care vaaaaaaaaaaaaaaaaiiii îi poți spune ”Te iubesc!”, ca și când în orice altă zi nu i-ai putea spune, ori nu i-ai putea face acolo un cadou simbolic. Facepalm. Iar pentru comercianți e una dintre cele mai importante zile ale anului, pentru că pot să fraierească tooooți FRAIERII!!! Da. Azi e ziua aia în care se înghesuie ca vacile/oile/boii să cumpere tot felul de mărunțișuri la supra-preț că de, e o zi măreață cum nu se mai găsește o alta în tot Universul. Azi e ziua aia specială în care majoritatea sunt în extaz pentru că ”vaaai ce dulce e, mi-a spus te iubesc.. ododododo”. Bitch please. Facepalm again. Cu ce măsa diferă un ”Te iubesc” de Valentines față de unul de 1 aprilie? Dacă e sincer, cu nimic… dacă nu, da, corect, ambele sunt spuse la vrăjeală. So.. where is the difference? RIGHT, NOWHERE!!!! Tot azi, e ziua aia în care ea se întreabă ”Vaaaai, oare o să primesc trandafiri roșii? Sau poate albi? Oare o să îmi ia niște bijuterii amărâte acolo?”, iar el se întreabă ”Frate…mi-o lua iphone-ul ăla negru pe care îl tot aduc în discuții și-i tot spun că taaaare mult mi-ar plăcea să-l primesc cadou 😕 ?” (da, da, da, Iphone… că by the way, unii chiar își doresc să primească asta de Valentines.. doar că eu zic că mai bine să-și pună ei pofta undeva într-un cui suuuus, sus de tot!). Azi, e ziua aia plină de inimioare mari, mari, foarte mari dar și de multe lacrimi din partea ălora ce se despart doar ca să nu dea un cadou sau mai știu eu ce alte frustrări mai au :)! Și da, e adevărat… eu personal cunosc destui care s-au despărțit doar ca să nu dea cadou :)…. ahahahahaha mi se pare taaare interesant și amuzant 😀 ( yeaah.. i-m mean AGAIN!). Azi e ziua aia în care majoritatea se iubesc între ei doar de dragul zilei de azi și nimic mai mult, azi e ziua în care se spun cele mai mari minciuni, sau cel puțin una din zilele în care se spun cele mai mari minciuni. Și da, vorbesc de MAJORITATE, pentru că MAJORITATEA, dragilor, NU reprezintă TOTALUL! Există, într-adevăr, oameni sinceri ce-și împărtășesc sentimentele în această zi și nu numai, doar că pentru ei, ziua de azi, e pur și simplu o zi în plus în care pot să fie fericiți.. iar aceștia chiar merită felicitați.

Eu, după cum bine v-ați prins deja, nu cred în ziua de azi. Eu cred în toate zilele în care poți să fii fericit alături de celălalt. Nu o zi îți face ție întreaga fericire, ci este pur și simplu o zi în plus adunată la fericire, cu fericire. Bleah.. ce-am zis nici eu nu știu, dar credeți-mă pe cuvânt că AȘA E! Însă eu sunt doar un specimen ciudat, cu tot felul de concepții și de păreri, asta însemnând că dacă aia de mai sus îmi e părerea, nu-i obligatoriu să fie și a altora, așa că am pentru voi un cadou puțintel mai jos.

Îmi pare rău că n-am avut, timp să vă pregătesc cadoul acum, în sezon de iarnă, cu aer și aspect de februarie, dar vă asigur eu că în afară de pomii desfrunziți nu-i mare diferență între cum arată vara (că de atunci e) și cum arată iarna. E la fel de frumoasă în fiecare secundă, indiferent de anotimp sau de starea vremii.

DSCF3626

Iar acum, ca să nu ziceți că sunt o insensibilă și bla, bla, bla, bla… am să vă las mai jos și o melodie, specifică zilei de azi… că parcă nu se poate fără, nu?

Și hai… să zic și ”Happy Valetines Day”, pentru cine se simte fericit că i se zice asta :)!

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky :) !

sursă youtube (user Kina Grannis )

Ciudățenii de sâmbătă

Iar n-am mai scris de 2 zile 😦 Iar m-am cufundat în alte cele ale școli, între teme și somn… somnul de care duc lipsă fie din lipsă de timp fie din cauza prezenței unor dureri de cap. Însă printre teme, lipsa somnului, dureri de cap și drumul spre școală, mi-am făcut timp și de câteva poze pentru blog.

Ei bine, printre cele ce le veți vedea mai jos, veți observa niște poze ciudate cu un caiet de economie. Se pare că nici forțele supra naturale nu sunt prea fericite de o materie ce-mi ocupă timpul fără folos( că doar nu-s pe profil economic ci de matematică informatică.. dar asta e probabil o eroare de sistem) și spun asta datorită ciudățeniilor ce le veți observa și voi peste paginile caietului de economie… niște jocuri de lumini superbe provenite din razele soarelui ce se revărsau peste pixul meu de culoare albăstruie. Spectrele de lumină se revărsau atât pe caiet cât și pe mâini și pe peretele din fața biroului… atenția mea fiind captivată mai mult de aceste spectre decât de teoriile ce trebuie învățate după o anumită schemă și doar ea, fără alte cuvințele în plus sau mai știu eu ce idei ajutătoare înțelegerii. Schema de la tablă trebuie să fie întocmai și pe caiet fără o virgulă, paranteză, liniuță sau cuvânt în plus ori vreo altă distribuire în pagină a schemei! Ce tâmpenie.. ce sistem cretin… fără să ne lase să ne dezvoltăm propria creativitate în exprimare, în înțelegere ori învățare. Însă să revenim la lucrurile cu adevărat interesante și anume spectrele de lumină sub formă de cercuri concentrice și nuanțe diferite, dar și la celelalte poze, poze de dimineață, poze de la prânz, poze de seară.

Din lipsă de somn și prea multă oboseală, am să vă las în compania pozelor de mai jos… promițând pentru mâine un post mai bun!

Această prezentare necesită JavaScript.