Pedalatul de weekend

Așa cum v-am spus ieri, sumar, în articol, weekend-ul ăsta l-am pedalat tot. Și el ce mi-a oferit în schimb? O febră musculară de nu-mi pot mișca membrele și nu-mi pot folosi niciun mușchi. Sunt mai rău ca un roboțel ruginit și învechit.

Am să o iau în ordine cronologică, așa că am să vă povestesc despre cum a fost ieri. Ieri, după cum am spus și în articolul precedent, am pedalat în jur de vreo 50 de km, dus-întors, cu tot cu plimbările aferente și abaterile de la traseul prestabilit. În perioada asta sunt zilele județului Gorj, ca atare se fac tot felul de activități în județ, culturale, de informare și alte d-astea. În cadrul zilelor județului Gorj s-a încadrat și weekend-ul acesta. Așa că, ieri, am fost cu bicicletele până pe Valea Sohodolului, putând spune că am urcat eroic toate coastele, fără a coborî de pe bicicletă. Și am învățat, cu adevărat, de la al meu prieten, care, tot eroic, are o răbdare incomensurabilă, cum să schimb pinioanele și foile și când urcă și coboară ele și cum trebuie să le alternez ba ca să pedalez cât mai ușor, ba ca să prind viteză atunci când trebuie și, mai ales, cum să nu le schimb atunci când cobor o coastă că pică lanțul. 😀

Ajunsă în Valea Sohodolului, unde s-au filmat multe dintre filmele cu Mărgelatul, m-am cățărat, iar, pe munte, pe o stâncă abruptă, căci, de zilele județului Gorj, una din activitățile propuse a fost cățăratul pe munții ăștia frumoși gorjenești, cu peisajele lor mirifice.

catarat munte

Cățărat Valea Sohodolului

Tot ieri, într-una de la abaterile de la traseu, am primit 7 cărți, drept cadou, pe principiul: „Mă bucur că le pot oferi cuiva căruia îi place să citească, dacă alor mei tot nu le place (desigur… bătea apropo la nepotul dânsei al scump, care citește doar SF-uri).

carti de citit

Trecând la ziua de azi, când m-a apucat cea mai mare febră musculară din toate timpurile, de abia tastez și la calculator aceste cuvinte, ei bine azi am mers, tot pe bicicletă, până la Săcelu, un loc cu ape curative pentru bolile de reumatism, fiind izvoare naturale cu nămol, pentru a participa la inaugurarea unui nou traseu turistic, pe un vârf de munte deasupra stațiunii Săcelu, loc ce oferă o panoramă superbă asupra stațiunii, cât și a întregii zone.

Și de data aceasta, pot spune că am rezistat eroic, urcând costă după coastă, pe bicicletă, coborând doar de două ori și mergând pe lângă ea, iar asta din cauza lanțului meu care nu a vrut de nicio culoare să coboare pe cea mai mică foaie. Ori bicicleta se sătura se să mă care, ori coasta aia chiar voia să o urc pe jos. Încă n-am găsit răspunsul. Totuși, dacă am rezistat eroic până la sosirea în Săcelu, unde am fost premiați, la întoarcere am cedat și m-am urcat într-o mașină. Mușchii mei, toți, n-au mai vrut efectiv.

Dar, să știți că, în cele două zile, am mai adăugat două medalii la colecție. De haur haurit. Frumoase foc. Una de la cățărat și cea de-a doua de la pedalatul de astăzi. Hip hip hurai. Și, ca să mă laud, desigur, că doar de asta am și blog, vă las aici dovada. Adică medaliile.

medalii

Iar pentru că mușchii mei nu mai vor efectiv și refuză orice efort, chiar și tastatul ori statul în fund în fața biroului, am să mă retrag, sperând că mâine îmi va fi mai bine. Iar pe voi vă aștept să veniți în Gorj, dragi cititori, să vă bucurați de frumusețile lui.

Un buchet de PREMII

De ceva vreme circulă prin blogosferă niște premii ce sunt înmânate pentru activitatea avută pe blog. Le-am văzut de mult și m-am cam ferit de ele. M-am ferit din cauza lenii. Îmi era lene să urmez toți acei pași.

Când mi-a fost înmânat primul premiu, m-am bucurat și m-am întristat. Da, normal că m-am bucurat să văd că munca îmi este apreciată de un om. M-am întristat pentru că știam că ar trebui să fac un post ca ăsta.

Însă după primul premiu au mai venit și altele și poate or să mai vină. Am zis că dacă mă puteam eschiva față de o persoană, nu o puteam face la infinit față de toate :). Așa că inevitabil a apărut și acest post la mine pe blog.

Ce nu-mi place mie la aceste posturi e că mai departe trebuie să nominalizez și eu pe cineva :(. Pfff… NU-MI PLACEEEEE să facă asta (weeeeeaaaaaaaaa). De ce nu-mi place? Pentru că am fost învățată că există oameni cărora nu le place să fie nominalizați ca să dea și ei mai departe premiul. Ar trebui să fie opțională chestia cu nominalizatul, nu obligatorie. Pentru asta dați vina pe Călin!!!! Omorâți-l pe Călin!!!! Scoateți-i ochii lui Călin! Crucificați-l pe Călin, că de la el am învățat asta!!!!!

Ok… ok.. nu-i faceți nimic, că postează muzică bună acolo la el pe blog și poze frumoase :).

Să revenim totuși la tema proiectului și la ce trebuie să fac eu pe mai departe. Nu vă supărați, dar ceea ce o să urmeze o să decurgă în felul meu.

1. Să mulțumesc celor ce m-au nominalizat: IEEEEEEEEEIIII MULȚUUUMEEEESC!!!!!! Ok, Mulțumesc: Lore, Loredana Tache, Roxana M, Irina Cristina, Ștefania, Agitatul. Cam atât am găsit când am căutat la comentarii. Dacă mai sunt și alții vă mulțumesc și vouă… îmi cer scuze că nu v-am mai găsit printre comentarii.

2.Să promovez proiectul. Să afișez imaginile: le vedeți mai jos.

3. Să împărtășesc 7 lucruri despre mine: click pe ”Who we are?” și vedeți acolo mai multe de 7! 

4. Să nominalizez și eu 15 bloggeri. Hmm.. no bine. Călin o dată, Călin de două ori, Călin de trei ori, Călin de patru ori, Călin de cinci ori (și Papornița să nu se supere), Dan și Diana o dată, Dan și Diana de două ori, Dan și Diana de trei ori, Dan și Diana de patru ori, Dan și Diana de cinci ori, Doru o dată, Doru de două ori, Doru de trei ori, Doru de patru ori, Doru de cinci ori șiiiiiii GATAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!

Ce ați zis voi să fie 15 bloggeri diferiți? NUU, așa că eu am 15 bloguri… acu că unele îs identice e partea a doua 😀 (MUHAHAHA?)

P.S.: Eu schimb puțin regulile și vă zic așa: cei nominalizați la mine pe blog, nu trebuie să dați mai departe dacă nu doriți sau dacă știți că nu vă place să nominalizați. Doar bucurați-vă de acest premiu simbolic pentru că îmi sunteți toți patru tare simpatici (da patru, că la Dan și Diana îs doi…)

Thank you,

Pishky