Prietenie frumoasă la distanță

Nu știu câți știți că eu am fost la București. Și dacă nu știați din postul trecut, ei bine ați aflat acum.

Da, am fost la București. Și cum am fost eu așa la București… m-am și întors… că de.. se mai duce lumea, dar mai și pleacă.

Țin să vă anunț că postul ăsta nu o să fie lung. Și nu o să conțină zeci, sute, mii de cuvinte. O să aibă și el acolo, câteva, să nu se simtă prea gol, dar nici prea plin. Vine Crăciunul și trebuie să ne păstrăm ca tot românul. Altfel, cum mai putem oare suna la Salvare că am mâncat prea mult și avem nevoie urgentă de un pat de spital și de niște perfuzii? Deci, mergem pe principiul: „cuvinte mai puține pentru mai multă mâncare!”.

Revenind la sosirea mea din București. Am intrat pe ușă și-am zărit o pungă de cafea și-un plic: „heeei uite un plic!!!” L-am luat și l-am deschis, logic. Desigur fără a mă uita dacă este sau nu pentru mine. Știu. Sunt un copil needucat care desface corespondențele tuturor din casă (adică și pe ale alor mei). Un plic roz, drăguț. Totuși, pentru că vine Crăciunul, l-am închis și am citit ce scria pe el. Ieeeei. Un plic pentru mine tocmai de la Cluj. Un roman și o brățară. Bine, o brățară și un roman. Bine, bine, bine, o scrisoare și o brățară. Dar era o scrisoare cât un roman! Un scris caligrafic și foarte frumos, vorba unui coleg: „zici că-i un font din word… nu pare a fi adevărat!”.

Amintiri. Gânduri bune. Momente. Cuvinte frumoase. Iubire. Și multe zâmbete. Toate înșiruite frumos pe o coală albă de hârtie. Câte sentimente se pot ascunde pe o coală de A4. Câte trăiri. Câte zâmbete. Câte frumusețe și căldură. Parcă ar fi cuprins în ea întregul Univers. Întreaga lui minunăție. Și pentru asta țin MORȚIȘ să-i mulțumesc Nelidei (doamne cât mi-a luat să-i rețin numele ăsta… nici măcar că începe cu N nu țineam minte).

Brățara. Brățara e cu verde și are o frunză. Știe cât de mult îmi place natura. Ne potrivim în gânduri și în sentimente. În gusturi. Iubim amândouă natura. Muntele. Viața.

Mi-a făcut o surpriză plăcută. Foarte plăcută. Și am stat să mă gândesc cum mama naibii a obținut adresa mea… căci nu, nu o avea. Poveste lungă pe care am să vi-o spun totuși în câteva cuvinte. O seară. Coordonatoarea mea de la JSM din vară (Junior Summer MedSchool Cluj-Napoca) m-a aburit cu trimiterea unor cadouri din partea tuturor coordonatorilor și a OSM-ului (organizația studenților mediciniști Cluj-Napoca) pentru cei ce am făcut parte din JSM. Ahh câtă fericire. S-au gândit la noi. Hai să le dau adresa. Ah.. tu mincinoasă! Ce m-ai mai păcălit. O păcăleală ce s-a lăsat cu multe zâmbete și fericire în suflet. Deci… îți mulțumesc și ție, dragă Alina.

Mi-au făcut Crăciunul mai frumos. Cineva, acolo, în aproape celălalt capăt de țară, s-a gândit la mine. Un mic copil pierdut prin munții patriei. Sau pe lângă ei, acilișea în Subcarpați (ăia cu maro deschis de pe harta României).

Gata. Am plecat. Îmi pregătesc toate cele pentru pițărăii de mâine (aka colindețe).

Înşiruiri de cuvinte abstracte

index

N-am mai scris de două zile dacă nu mă înşel. Îmi era şi dor să scriu. Cu cât trec zilele şi nu ating literele, simt că o iau razna la propriu şi nicidecum la figurat. Ceva acolo în interiorul meu face urât. Se zvârcoleşte şi nu-mi dă pace deloc. Însă, după două zile de pauză mă aflu iarăşi în faţa unei tastaturi şi a unui monitor, într-un loc prin Bucureşi unde netul mai mult stă decât merge.

În zilele astea, în care m-am uitat la pereţi fără ca ei să se uite măcar la mine, am învăţat că prietenia este un mit împreună cu colegialitatea. Cele două există, într-un plan perfect, printr-un alt univers paralel ce a fost cândva pierdut printre miile de galaxii şi stele.

În zilele noastre, pentru o persoană, valorează mult mai mult propria ei piele decât pielea unui colectiv întreg din care, implicit, face parte. Valorează mult mai mult prefăcătoria şi a fi o persoană perversă în adevăratul sens al cuvântului.

Dacă ar fi să se realizeze un sondaj de opinie pe stradă, care vizează semnificaţia prietenie, 100 de oameni din 100 ar da răspunsuri ce definesc prietenia perfectă. Cu toţii am face asta, pentru că fiecare din noi ne dorim o prietenie care să se identifice cu propriile principii, cu propriile idei ale perfecţiunii în planul prieteniei.

În lumea mea colegialitatea implică prietenia, respectul şi bunul simţ, această combinaţie fiind dobândită în cei şapte ani de acasă, ori opt, ori şase, depinde cât a stat fiecare până a fost dus de mânuţă în clasa întâi. Dupăă ce nişte principii sănătoase au fost insuşite unui copilaş cât pentru înţelegerea lui de câţiva anişori, acestea sunt aprofundate ulterior în anii de şcoală. Ori se aruncă la primul coş de gunoi toate astea, în caz că au fost primite vreodată.

Mă întreb oare de ce uită lumea de valorile prieteniei. De prinicipii. De însemnătate. De iubire. De tot şi toate. Cu toţii ne dorim să primim dar mult prea puţini oferim. Şi asta nu pentru că nu am vrea, ci probabil pentru că nu ştim. N-am fost învăţaţi şi nici nu ne-am obosit să învăţăm. Prin construcţia noastră suntem o specie dominată de invidie, de răutate şi prea puţin de sentimentele acelea nobile ce sunt egale cu perfecţiunea.

Şi acum, pentru că simt că propriile mele cuvinte s-au aruncat de la etajul şapte şi s-au făcut praf, vă las. Mă duc să le adun cu măturica, asta dacă a mai rămas ceva de adunat din ele.

Prietenie – eseu

Demult, tare demult, am început acest blog în engleză. M-am lăsat din motive necunoscute și am început să public compuneri și alte lucrări ce-mi erau date ca temă de profele de română. Da, profele, pentru că în 3 ani de liceu am avut 3, iar acum, în al 4-lea, o să am două :). Minunat, nu?

Dacă așa mi-au fost începuturile pe aici, zic să continui. Astfel următoarele rânduri vor fi despre prietenie, un text argumentativ dat ca temă. Sincer, mi-a fost destul de greu să-l scriu. Nu pentru că nu aș fi avut idei, ci ba din contră…. pentru că erau prea multe ce simțeam că nu le pot concentra în 30 de rânduri. M-am obișnuit să scriu texte în mii de cuvinte, iar acum tare îmi e greu să mă exprim în câteva rânduri. Simt că în doar câteva rânduri nu am spus nimic concret. Nimic demn. Nimic ce ar putea fi înțeles și de pe urmă căruia s-ar putea trage concluzii.

Fără a pălăvrăgii mai mult decât am făcut-o deja, am să vă las citatul asupra căruia trebuia oarecum să-mi concentrez ideile și viziunile, iar apoi trec direct la text.

Citat de Mircea Eliade: ”O prietenie adevărată nu ține seama decât de propriile ei legi. Iubești pe cineva, pentru că îl iubești, nu pentru că e inteligent, bun moral bogat sau sărac.”

TEXT:

Mereu mi-am pus întrebări, relevante sau irelevante. Mereu mi-am pus întrebări asupra prieteniei. Ce înseamnă? Cum apare? De ce apare? Și mai ales, cum se manifestă? Ori, mai bine spus, cum ar trebui să fie, idealistic vorbind? Astfel, după multe căutări, tind să găsesc răspunsul în ceea ce Mircea Eliade a spus <O prietenie adevărată nu ține seama decât de propriile ei legi. Iubești pe cineva, pentru că îl iubești, nu pentru că e inteligent, bun moral bogat sau sărac.>.

Mai întâi, trebuie amintit faptul că prietenia nu este decât un concept idealistic. Printre oameni, în majoritatea cazurilor, prietenia ori este din interes… ori nu există. Iar asta este doar consecința faptului că noi nu îi respectăm propriile ei legi, nu respectăm conceptul de prietenie, ori pur și simplu nu știm cum să facem asta.

Pe de altă parte, îndrăznesc să afirm faptul că prietenia, în modul idealistic, există. Există prin dorința fiecăruia de a experimenta, trăi, cunoaște, sentimentul de prietenie cu adevărat. Altfel spus, în fiecare din noi, conceptul de prietenie stă bine ascuns, așteptând să se dezvolte în prezența persoanelor ce rezonează cu noi.

În altă ordine de idei, conceptul de prietenie este, sau ar trebui să fie, independent de normele sociale și dependent exclusiv de cele morale. Vreau să spun că prietenia apare pentru că apare, indiferent de condițiile impuse de societate. Ea se naște între doi oameni ce rezonează unul cu altul, manifestându-se prin reciprocitate instinctuală de orice natură. Altfel spus, fără a cere ceva în schimb, fără a avea așteptări în urma faptelor tale de prietenie.

Prin urmare, aș putea afirma faptul că prietenia este complicat de simplă în urma apariției și manifestării ei. Prietenia, în mod sigur, este ceva sacru. Este o verigă a vieții ce face ca aceasta să pulseze dorința de existență și continuitate.”

Din câte se pare, iar am filosofat. Dacă am filosofat aiurea sau nu, n-aș știi să vă spun. Sper totuși să nu fi făcut asta, să nu fi filosofat aiurea ci cu folos. Iar acum, aș vrea să vă adresez vouă, cititorilor mei dragi, o întrebare: Voi ce credeți despre prietenie?

Acum, pentru că simt că nu mai am nimic inteligent sau interesant de spus (nu că aș fi făcut asta până acum), am să vă las în compania unui clip tare drag mie.

Dacă ai ceva de spus, de împărtășit cu mine sau cu ceilalți, folosește cu încredere secțiunea de comentarii într-un mod cât mai manierat.

Îți mulțumesc că mă citești, iar dacă îți place ceea ce scriu te învit să dai un like pe Facebook AICI sau un Subscribe (coloana din dreapta sus) și astfel vei fi mereu la curent cu ce postez.

Have fun,

Pishky

sursă youtube (user HatTricksInc )

Leapșa de 10 :)

Se numește leapșa de zece, pentru că are fix 10 întrebări cu 10 răspunsuri. Cât de coerente, sau incoerente vor fi ele, veți vedea doar la sfârșit. Leapșa am primit-o tot de la ”Kind of blue…”, tot pe 1 februarie, la fel ca și cea anterioară pe care o puteți găsi aici. Dar, cum eu le-am văzut pe ambele pe 2 februarie, iar una și-a primit deja locul cuvenit deja într-un post pe blog, ei bine a doua nu a mai avut loc decât azi, luni, din moment ce ieri a fost zi de ”Life in pictures” ce o puteți găsi în postul anterior.

Dar de data asta să nu o mai lungim cu vorba inutilă și să trecem la cele 10 întrebări ce mi-au cam dat de cap. Leapșa nici de data aceasta nu o voi transmite nimănui, cine va vrea o va putea prelua de aici de bună voie și nesilit de nimeni :).

images

1. Crezi în prietenii?

Credeam odată. Cu timpul mi-am dat seama că ele nu există. Prieteniile sunt un concept al idealismului, iar cum idealul nu există, ele nici atât. Pe lângă prietenie nu încape trădarea, ipocrizia, minciuna, secretul, lacrimile, iar noi oamenii suntem făcuți să le împărtășim pe toate cele precedente în jurul nostru. Așadar, prietenia nu există, sau cel puțin noi nu știm să trăim și cu acest concept 🙂

2. Ce ai face diferit în momentul ăsta, având exact aceleași condiții?

Logic luând-o: același moment, aceleași condiții => aș face fix același lucru 🙂

3. Ai vrea să trăiești 100 de ani? Sau o eternitate?

Uneori aș vrea să trăiesc o eternitate, uneori până-n următoarea zi și alteori m-aș bucura dacă aș prinde vârsta de 100 🙂

4. Ce faci mâine?

Tema la chimie. Și nu, nu mă înjura dacă citești acest post dragă Spoil 🙂

5. 3 idei din viitorul tău.

Hmm, să-mi prind viitorul până în punctul în care vreau eu să-l prind și de ce nu poate și dincolo de el. Să-mi îndeplinesc visul meu măreț, pe care nu, nu vi-l spun și punct. Iar al treilea să ajung într-un loc uitat de lume ( pff… am uitat numele).

6. Cum vezi iubirea?

Nu o văd :). O simt în tot ce pierd. Practic atunci o vezi cel mai clar, când o pierzi :)).

7. Ce le-ai spune unor copii singuri de pe stradă care plâng după mama lor?

Nu cred că aș putea spun ceva :).

8. Un loc special?

Pe-un vârf uitat de munte, undeva în lume, oriunde :).

9. Aștepți un anotimp anume să faci ceva?

Iarna să schiez. Primăvara să mă bucur de fiecare lucru ce-nflorește. Vara să mă bucur de mare. Toamna să mă bucur de coloritul frunzelor.

10. Cum te-ai descrie în fața unui străin :).

Păi, cred că Alex, vă poate spune cel mai bine asta :)). Sau ar da în bâlbâieli că n-ar ști ce să vă spună mai exact?

Iar ca toate să meargă mai bine, o melodie 🙂

sursă youtube (user sAnias2000 )

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky 🙂 !