O indecisa

Dialog între mine și blog. Că de… plictiseală mare și lipsă de conversație. Am făcut oare vreun sens mai devreme?

-Ăsta-i un jurnal personal, nu? Deci pot să scriu fix ce vreau, nu?
-Da. Da. Da. E. Sunt un jurnal. De fapt. De fapt nici nu știu ce sunt. Dar da. Probabil sunt un jurnal. Știu însă  că nu mai vreau să înșirui aici cuvinte despre vreo oferta botine cu toc.
-Stai dragă… că nu scriu despre botine… Scriu despre cizme peste genunchi. Asta vrei?
-… … … … … și iar mă mâzgălești aici. În fața tuturor. De ce trebuie să știe ei tot? De ce să împărtășim cu ei când am putea ține totul secret? De ce să ne punem sufletele pe-o pagină albă de hârtie virtuală?
-Hei! Tu! D-aia! Asta să mă-ntrebi când eu o să fiu jurnalul tău și tu scriitorul meu, nu invers! Dar bine.. Uite.. am să scriu despre album. Și despre pantofi.

Și da. Cam asta se întâmplă mereu când vreau să-mpărtășesc ceva pe aici. Cu sau fără sens. Întrebări. Lipsă de răspunsuri. Iar întrebări. Și într-un final cuvinte. Cuvinte așternute aici. Acolo. Cuvinte printre care se strecoară sentimente. Trăiri. Clipe. Viață.

Da. Ăsta-i un jurnal. Un jurnal în care astăzi am să mai aștern cuvinte. Am să mai umplu o pagină. Dar scurt. Repede. Am să arunc cuvintele și-am să le las acolo în speranța că vor fi recitite cândva. De mine. De altcineva.

Azi. O zi nu ca oricare alta. Azi. Sesiune foto. Multe fotografii. Un album de sfârșit de clasa a 12-a.  Ieri. Ieri da. O zi obișnuită. O zi în care aveam puse la punct și hainele. Și pantofii. Erau toate frumos aranjate și așteptau să fie a doua zi îmbrăcate. Azi. Azi m-am uitat la ele și nu mi-au mai plăcut. Le-am schimbat cu altele. Pantofii însă. Pantofii au rămas aceiași. N-am fost bolnavă după ei. Primăvara asta am realizat că nu mi-ar strica însă mai multe perechi. Așa că de paște-mi fac de cap. Îmi iau pantofi dama online. Că da. Acum se practică în online. Sau poate mai înainte am să mă uit pe oferta pe care tocmai am primit-o.  Da. Am să-mi cumpăr pantofi.

Și știu. Știu că poate nu-i un subiect monden. Sau vreun subiect care să influențeze cu ceva viețile voastre. Vă mai povesteam doar o altă zi din viața mea plictisitoare. Și acum. Acum îmi iau tălpășița și mă îndrept spre… spre altceva. Mâine în schimb vă invit la Craiova. O invitație pentru joi.

Primavara. Dulce primavara

E primăvară în sufletul meu. În inima mea. În mintea mea. E primăvară printre șuvițele rebele de păr. E primăvară în toți porii pielii mele. E primăvară înăuntrul meu.

(sursă imagine: Google Images)

S-a dus cu iarna aspră. Cu frigul acela ucigător. S-a dus cu aerul rece care ne tortura trupul la fiecare ieșire din casă.  S-a dus. Razele calde ale soarelui și-au făcut apariția printre noi. S-au hotărât în sfârșit să ne mângăie trupurile și sufletele cu a lor căldură.

Iarna asta mi-a suferit pielea. Mi-a suferit sufletul. Mi-a suferit și părul. Au suferit toate în tăcere, iar acum au nevoie de o schimbare. Vor o schimbare în bine. Ceva nou. O schimbare pozitivă în viața lor. Mi-am zis să încep cu zâmbete. Cu o stare de bine, indusă, pentru a le genera dragoste și căldură. Am vrut să-mi fac sufletul fericit. Am vrut să-mi netezesc piele. Am vrut să-mi bucur părul, căci el e cel mai aspru. Cel mai trist.

Schimbarea pentru el, pentru păr, sunt eu. Sunt ceea ce-și dorește. Fericirea mea e sclipirea lui. Și totuși. Totuși nu sclipește. Tratamente. Știu. Dar voiam să fie pe cale naturală. Știu. Am mai încercat și primăvara trecută. Mai încerc și-acum, căci atunci a da rezultate. Farmec. Vreau să aibă farmec. Să aibă farmec în bucuria lui.

Schimbarea sunt eu. Și știu că am mai zis asta, dar am uitat să completez. Schimbarea sunt eu și acțiunile mele. Am să la razele de soare și iubirea mea să-și facă treaba lor. Dar am să le ușurez munca, căci or fi, săracele, extenuate după atâtea și atâtea încercări de a răzbi în bătălia cu frigul și zăpada.

Părul meu are nevoie și de o altfel de schimbare. Are nevoie de  regenerare. Regenerarea părului este stâlpul ce susține razele de soare și iubirea. Le este punct de sprijin și forță în reușita lor. A tuturor, așa că apelez din nou la un kit de tratament pentru regenerarea părului și anume Gerovital Plant tratament de la Farmec. Este eficient și duce la rezultatele dorite. Îi redă vitalitatea, diminuează căderea părului, uscarea ori îngrășarea excesivă a scalpului datorită faptului că acționează vitaminele A, E și B5 pentru restructurarea părului degradat, prin extractele vegetale cu eficacitate demonstrată în stimularea creșterii sănătoase a firului de păr, cât și prin hidrolizatul quaternizat de keratină care pe lângă faptul că reface structura firului de păr, îi oferă acestuia luciu și protecție, crescându-i rezistența la rupere.

(sursă imagine: farmec.ro)

Părul meu va fi cu siguranță din nou fericit. Se va bucura de admirație din partea celor din jur, cât și de prospețime. Se va bucura de frumusețe în toată splendoarea ei, căci după o iarnă grea, merită un tratament ca atare. Probabil de acum înainte nu-mi va mai atârna trist și fără viață pe umăr. E timpul să se trezească la viață. Să respire aerul primăverii. Mirosul ei îmbietor. E timpul ca tot trupul meu să renască, doar primăvara-i anotimpul renașterii, nu? Așa că eu am început cu învierea părului meu. Tu cu ce ți-ai începe schimbările de primăvară privind propria persoană?

Contrast: verdeață și zăpadă

Salutare tuturor în miez de seară.

N-am prea multe cuvinte la mine așa că nu vă voi obosi cu vreun post kilometric sau mai știu eu ce. O să fie un post cât de scurt posibil, poate cel mai scurt dintre toate câte au existat până acum 🙂

Astăzi vreau doar să vă oftic că voi nu aveți ce am eu. Na, sâc! Ofticați-vă. Știu sunt răutăcioasă, dar na.. se mai întâmplă și pe la case mai mari.

Astăzi termometrele urcau pe undeva peste 25 de grade celsius. Afară era o căldură prin care cu greu reușeai să treci. Și totuși, nu foarte departe, pe crestele munților ce stau către limita nordică a orașului o zăpadă proaspătă contrasta cu verdele crud al copacilor și albastrul limpede al Jiului. Un peisaj ce întotdeauna pe mine m-a fascinat, atât în poze cât și acum pe viu. Iar dacă pe mine m-a fascinat pe viu, pe voi las poza să vă fascineze virtual că de… numa așa se poate.

CAM00156

Sper că a plăcut ochilor voștri ceea ce tocmai au privit. Iar dacă nu  am reuși nici acum să fac un post sub 100 de cuvinte pentru că și acesta a depășit lejer 200 de cuvinte, am să mai încerc mâine. E o provocare pentru mine să scriu un post cât mai scurt.

Și dacă tot m-am lungi atât, vă las mai jos o melodie.

sursă youtube (user 1michelemichele1 )

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!