Tata uita – povestioara

Bântuind aiurea pe net și trăgând de timp să nu mă întâlnesc cu materia pentru teza la informatică, am dat de articolul ce îl puteți vedea și voi mai sus.

Am început să îl citesc pentru că începutul mi s-a părut a fi promițător unui conținut interesant. L-am parcurs cuvânt cu cuvânt, frază cu frază, mai mult instinctual decât într-un mod conștient. Finalul a fost devastator(și cred că nu e nici prea mult spus și nici prea puțin).

Există mulți părinți ce comit astfel de greșeli și-și îndepărtează fără băgare de seamă copiii. Și spun fără băgare de seamă pentru că nici măcar nu vreau să-mi imaginez că vreun părinte ar face asta în mod conștient și voit.

Postul este unul emoționant. De fapt, este o povestioară emoționantă ce merită citită, așa că SPOR LA CITIT!