Prima zi de școală fără niciun sentiment

Și ce fain e să se înceapă școala fără ca tu să ai vreo grijă. Timp de 12 ani, am avut 12 zile, câte una la fiecare început de an școlar, în care m-am frământat pentru noul an ce avea să înceapă, propunându-mi mereu să fie altfel și fiind mereu la fel. Adică cu aceleași bune și cu aceleași rele. Doar materia era din ce în ce mai avansată.

prima zi de scoala

Astăzi a început școala. Pe tocuri de 15, fuste scurte și multă tencuială. Sacouri de firmă, pantaloni la fel și cămăși cu gulere ridicate. Ahh.. și nelipsiții ochelari fumurii, că na.. să nu ne intre norii în ochi. Și-am uitat de accesorii, bijuterii, telefoane noi și scumpe cât și ultimele achiziții din afara granițelor? Scuzați-mă. Nu le am cu d-astea.

Astăzi a fost primul început de an școlar în care eu n-am avu niciun sentiment. Erau aceleași sentimente din timpul verii. Mă simțeam tot în vacanță. Nici măcar milă sau părere de rău nu simțeam pentru cei cu ghiozdanele în spate, sau cu gențile de firmă pe umăr. Nimic. Nici bucurie că eu stau acasă. Încă sunt într-un șoc de a nu avea niciun sentiment că-i prima zi de școală.

Chiar am întâlnit azi, un băiețel, în clasele unu-patru, prin centrul orașului, care spunea voios că el mâine începe școala la orele 8 fix. Iar eu, cu o impasibilitate de nedescris am bălmăjit: „Ce fain, eu mâine n-am școală, nu mă trezesc la 8… și sunt tot în vacanță. Eu mâine mă trezesc la cât vreau.”. Muhahahahaha. Știu. Sunt rea. Pentru reclamații vă rog să vă mutați fizicul și degetele de pe tastatură, la ghișeul MAMA. Acolo se fac reclamațiile și constatările asupra defectelor de fabricație.

Din mașină am văzut și alți pici, cu ghiozdanele în spate și mă întrebam dacă ei realizează cât mai au până vor ajunge să treacă de această etapă și cât de repede va trece de fapt toată această perioadă și cum vor zbura cele 12 zile din cei 12 ani. N-am găsit încă un răspuns.

Mă întreb oare dacă ar fi trebuit să simt ceva. Ori sentimentul meu de a nu simți nimic este potrivit? Habar n-am. Am aceeași stare de nepăsare și de: „Ce mama naibii, când au trecut ăștia 12 ani?”.

Dacă aveți răspunsuri lămuritoare pentru întrebare pe care nu v-am adresat-o, dar care sper să se înțeleagă dintre cuvinte, vă rog a-mi răspunde și a mă lămuri. Mulțumesc.

Școala în viziunea mea

Acest articol este scrie pentru Spring SuperBlog 2014, fiind sponsorizat de Reeija, magazin online care oferă genți de piele, dar nu vă speriați, nu plecați, nu ieșiți, rămâneți și nu veți regreta. În proba aceasta nu este vorba doar de sponsor și reclama lui, căci el propune o temă cu adevărat importantă în societatea noastră (sau cel puțin așa ar trebui să fie), anume elevul și învățământul de azi. Da. Asta este cu adevărat important, așa că să-i dăm drumul la scris.

(sursă imagine: Google Images)

Sunt elevă. Clasa a XII-a. Și am ajuns în stadiul în care consider că școala nu a făcut nimic pentru mine. Nu m-a ajutat să am încredere în mine, să evoluez, să învăț, să mă descurc, să-mi descopăr rolul meu în societate, în viață. Am ajuns la sfârșitul liceului și am constat că școala nu a avut și nu are absolut deloc un impact asupra mea, căci să devii cult, inteligent și altele, nu înseamnă doar niște materii ce îți sunt forțat băgate în cap. Probabil acesta este și cauza îndobitocirii noastre. Lipsa propriului discernământ. Lipsa motivației și a plăcerii.

În ziua de azi, nimeni nu se duce de drag la școală. De dragul de a învăța. De dragul de a cunoaște. Elevii se duc din obligație, sau din dorința de a nu face absențe. Însă de la școală.. de la școală pleacă la fel cum au venit. Fără nicio informație acumulate cu adevărat. Fără vreun stimul care să-i împingă către dorința de a realiza ceva, de a-și dori ceva cu adevărat pentru viitorul lor.

Școala, în viziunea multora înseamnă acumularea de informații într-una, într-un mod aspru. Școala înseamnă formule matematice, ani istorici, denumiri geografice, cifre economice, comentarii bătute în cuie la limba română. Și nimic care să îți stimuleze creativitate, căci creativitatea există și în toate domeniile științifice, nu doar în artă. În opinia mea, fiecare domeniu este o artă în complexitatea lui și îți permite dezvoltarea creativității prin intermediul său. Pe când școala, școala ne inhibă această creativitate, iar o dată inhibată cu greu a mai renaște.

Mi-ar plăcea să văd școala plină de creativitate, plină de dorința de a o dezvolta printre elevii săi. Mi-ar plăcea să văd profesori care predau într-un mod interactiv. Mi-ar plăcea să văd cum materiile te dezvoltă atât intelectual cât și psihic. Mi-ar plăcea să văd proiecte care să vizeze cu adevărat interesul dezvoltării elevilor și nu interesele personale ale profesorilor de a obține credite și diplome pentru un pontaj mai mare și un salariu pe măsură. Mi-ar plăcea să văd implicare și revoluționarea sistemului. Un sistem în care elevul să fie în centrul atenției, căci el este cel care va sprijini cândva țara și pe cei care au nevoie de ea, de țară!

Cum obținem din elevi niște oameni gata să ajute comunitatea? Simplu. Le dăm aripi. Le dăm speranțe. Le dăm visuri în care să creadă și scopuri pe care să le atingă. Le formăm un Univers variat din care să aleagă nu pe care să li-l impunem. De ce cred că ideea mea va ajuta și cum va ajuta? Pentru că sunt încă o elevă care face parte din acest sistem și știu ce mi-aș fi dorit și ce mi-aș dori încă de la învățământ. Știu ce ne-am dori cu toții care facem încă parte din sistem în mod direct. Și asta ne-am dori. Libertatea de a alege și de a ne canaliza propriile talente. Libertatea de a deveni culți și inteligenți într-un mod creativ, unic, căci fiecare este unic în felul lui.

Iar acum, pentru că sunt curioasă, pentru tine cum ar trebui să fie școala?

Virgule și zecimale

Stau și scriu acest post înjurând la cifre. Măcar în litere găsesc o alinare. O mângâiere. Ele mă înțeleg mai bine. Cifrele în schimb… mă urăsc cu toată neființa lor. Ce-i drept, cred că ne urâm din cauza mea. Eu le-am părăsit acum câțiva ani buni. Am refuzat să mai lucrez cu ele mintal și le-am aruncat pe mâna calculatorului. O mare greșeală.

Când scriu acest post.. mă simt ca bunica de 70 de ani cu replica „pe vremea mea…” ori mai știu eu ce alte sintagme de început aka vremea bunicii. Nu știu dacă postul ăsta are vreun sens, ori va avea vreun sens, dar vreau să-mi spun o părere. Nu-i bună și-i la adresa mea. Dacă greșesc, de ce naiba să nu recunosc.

Am ajuns clasa a 12-a la un profil de mate-info. Însă nu-ți cere nimeni să faci calculele mintal. Ai un calculator care o face pentru tine. O prostie. Ajungi în clasa a 12-a și-ți dai seama că habar n-ai să faci o împărțire de genul 3651,741 împărțit la 58,79. Și da, corect.. nu-mi cere asta nimeni la matematică, căci în timpul liceului la matematică se încearcă dezvoltarea gândirii prin diverse metode de calcul și diverse proprietăți ale problemelor puse în discuție. La mate info faci multe scăderi și adunări, iar împărțirile le lași sub formă de fracție de cele mai multe ori. Dar nimeni nu vrea să înțeleagă asta.

Acum. Stau și mă uit în fața caietelor de chimie și numai că nu le rup și nu mă iau la ceartă și bătaie cu problemele când ajung la un rezultat de genul 361,741 împărțit la 58,59. Când mai aveam eu din astea (o dată pe an probabil.. tot la chimie sau fizică) apelam la sfântul calculator. Iar acum, ei bine acum plâng în fața împărțirilor de genul și nu știu de unde să le apuc când nu mai merg împărțite cu 2, 3, 5, 7 (4, și 6 sunt multipli de 2… deci dacă împărțim la 2.. bla bla bla mi lene să explic, iar 6 și 9 sunt multipli de 3 deci.. bla bla bla… dacă împarți la astea automat cumulându-se ajungi de fapt să împarți și la multiplii lor.. n-ați înțeles nimic, nu?).

Precis acum am să sar de la una la alta, căci îmi e tare lene să recitesc ce am scris după ce am lăsat articolul ăsta de izbeliște vreo jumătate de oră. Ideea principală este să lăsați deoparte calculatorul și calculele cu ajutorul acestuia. Știu.. sunt calcule grele, unele, dar veți fi tentați să faceți cu calculatorul și două înmulțiri banale una după alta. Lăsați creierul să se dezvolte, să lucreze, căci, altfel, unii dintre voi se vor trezi în fața unei admiteri cum e a mea la chimie și se vor da cu capul de pereți că nu le ies niște împărțiri cu virgulă și zecimale infinite, căci spre exemplu la București, la admiterea la Chimie, nu-ți dă NIMENI calculator… iar calculele alea scârboase cu virgulă și muuulte zecimale după trebuie să le faci singur și foarte rapid căci timpul e scurt. Foarte scurt.

Citiți când trebuie, indiferent că zice profesorul sau nu, pentru bac. Căci, altfel, vă veți trezi iar în clasa a 12-a cu n cărți necitite (bine.. la mine a fost problema schimbării profelor de pe un an pe altul.. și toate făceau aceleași cărți cu noi.. iar noi.. nu.. nu știm niciuna bine… ha ha ha).

Acum înțeleg cum e să te simți în pielea celor care au trecut prin ceva și împărtășesc gândurile spre alții, în speranța că lor le va fi mai bine. E un sentiment ciudat să știi că greșeala se va repeta și nimeni, oricum, nu te va asculta.

Gata. Închei aici. Fără vreo întrebare. Mă duc să mă cert cu virgulele și zecimalele vieții!

Școală… dulce școală

Articolul ăsta cred că o să fie o pagină de jurnal. De fapt, cu siguranță este. Doar scriu baliverne ce mi s-au întâmplat mie azi. Ieeei… atât de interesant pentru nimeni. Nici măcar pentru mine. Da ce..  unde scrie că dacă-i  neinteresant n-am voie să scriu? Eee… unde, unde unde? Coreeectthumbs up! Aveți o nucă! Nu scrie!

descărcare

De patru ani, am una bucată dirigintă. De matematică. Care, de când o știu… vorbește cu MULȚI decibelichatterbox. Bă da mulți. Așa, ca și om, îi tare simpatică până ajunge să priceapă pe dos ceea ce îi spui. Ieeeei. Are o problemă cu scutirile. Toți chiulim, toți suntem bolnavi incurabil și ar trebui să înghețăm anul și NIMENI nu o să intre în BAC (cică am fi prea reduși mintal și prea bolnavi). Noroc că am un tată și mai simpatic ce ia spus că nu o mai sună. Să-mi motiveze scutirile (știu… irelevant).

Azi, 13.12.2013, supărată foc că au apărut absențe motivate aiurea, ne numără la toți absențele. Și apoi, drăguță cum îi mereu ne arătă la fiecare absențele. Ieri, 12.12.2013, absență la matematică în rubrica subsemnatei. Eu, puțin contrariată pentru că nouă ni se dă în cap dar pe ei nu se văd, am întrebat totuși frumos de ce am absență pe 12. Șiii… șiii șiii șiiii am primit un răspuns cu mulți decibeli: „Daaa chiar.. UNDE AI FOST TU IERI la matematică?”. Panică. Ori eu m-am tâmpit… ori m-am tâmpit? Din două, una sigur îi! Dar oare care să fie? Prima, sau a douaI don't know? Oricum ar fi… sunt tare nedumerită. Răspunsul meu: „Păi știți, doamna profesoară, ieri am fost la ora de matematică. Am și lecția”. Agitată, cum îi mereu, îmi ia caietul din mână și-l răsfoiește să-mi demonstreze cum (nu) am fost eu la ora de matematică. Lecția pe caiet. Exercițiul pe caiet. Și culmea.. în ziua cu pricina (ieri, joi, 12.12.2013) țipase la mine când o întrebasem dacă „distributivitatea la inele se face și la stânga și la dreapta demonstrația?”… și mi-a răspuns ceva de genul: „comutativitatea? dar ce AI AJUNS TU LA COMUTATIVITATE? Ăla e caz PARTICULAR… și mai e până acolo!!”(tot cu mulți decibeli). The fuck… distributivitatea=comutativitate și nu mai știu eu… sau iar m-am tâmpit? Clar… sunt tâmpă răusigh.. adio bac! Și uite cum, scumpa mea colegă din față și scumpul meu coleg de bancă, împreună cu mine, am încercat să-i explicăm că eu de fapt am întrebat CU TOTUL altceva, iar azi că ieri am fost la școală. Greu. Greu. Foarte greu.

Acum, stau și râd aiurea prin casă cu maică-mea de toată chestia asta. Ne amuzăm una pe alta. Ha ha ha și hi hi hi. Frumos. Foarte frumos. Și cică, noi elevii suntem ai mai ai dracului de pe întreg mapamondul, din întreaga galaxie și chiar din întregul univers!

P.S.: Că era să uit.. cu greu, absența mi-a motivat-o după ce s-a calmat și da… atât.

M-a întrebat cineva la Gala SuperBlog, care-mi sunt notele mele la matematică.Păi…. în decursul celor 4 ani de liceu am oscilat de la 9 până la 3 și de la 3 până la 9 (prin muncă proprie nu umflat de note aiurea.. oricum în medie de 8-9). Ce să și faci. Viață de licean. Sau nushame on you. Hai să mă scuz. Un exercițiu se face greșit la tablă. Eu aveam alt rezultat pe caiet. O colegă, avea același rezultat ca mine pe exercițiul făcut cu un alt profesor la pregătire. Ies la tablă ora următoare și o rog să-mi explice de ce e ca pe tablă și nu invers. Se încurcă în propriile-i explicații și la sfârșit mă întreabă: „Ai înțeles?”. Eu: „Nu, nu am înțeles”. Răspuns: „Eh.. asta e atunci.. treci în bancă”… și da.. frumos…vin lucrările.. note mici, iar noi suntem cei inconștienți care nu intrăm în bac și dacă intrăm.. oricum nu-l luăm că suntem PREA PROȘTI cu toții.

Gata. Mi-am spus of-ul. Am mai umplut o pagină de jurnal pe blogul ăsta. Dar vă întreb și pe voi: Cum a fost viața voastră de liceeni?hypnotized

P.S.2: O să mai urmeze alte părți din viața asta tumultoasă de liceană. Unele în care am să continui să scriu despre profa de mate aka diriga dar și alți profesori care sincer, au fost, sunt și vor fi pâinea lui Dumnezeu de la felul de a fi ca om până la rolul de cadru didactic (păcat că-s pe cale de dispariție). Pentru cei din urmă, toată stima!

Sursă imagini: Google Images

Oripilată de specimene

Da, sunt oripilată și dacă nu știți ce înseamnă asta am să vă spun că sunt îngrozită… cred că este un cuvânt ce îl va înțelege toată lumea. Am rămas interzisă (vorba unei colege) în urma a cele ce am să vi le relatez mai jos.

M-am gândit mult dacă să mă apuc să scriu acest post sau să stau în banca mea. Nu pot sta însă liniștită pentru că mi se pare nedrept atât față de mine cât și față de alții.

Dacă citești asta sau dacă veți citi asta, mă refer la cei vizați mai jos, vreau să știți că nu vreau să vă insult sau să vă fac de cacao (tocmai de asta nu am să vă dau numele și oricum nu știe nimeni cine sunteți). Nu vreau asta. Vreau doar să vă treziți la realitate și poate cu voi să se mai trezească și alții. Vreau să realizați care este cu adevărat potențialul vostru și să vă dați din fața celor care chiar își doresc să exceleze. Vreau să nu mai visați să ajungeți judecători, matematicieni, cercetători, farmaciști, etc. Vreau să fiți cu picioarele pe Pământ și să realizați cu adevărat nivelul și capacitatea voastră intelectuală.

Știți cu toții că în ultimele săptămâni se ascultă corigenții. Ei bine de vreo 3 săptămâni, dacă nu chiar de o lună, corigenții sunt tot ascultați și tot ascultați de îmi e mie groază care efectiv stau degeaba și mă plictisesc. Sincer prefer să învăț tot anul decât în ultimele săptămâni de școală, când tot ce îmi doresc e să scap de ea.

Ca toți corigenții, există corigenți care își dau interesul și corigenți pe care îi doare undeva. Terifiant e atunci când îl vezi pe unul la tablă care nu știe ce rezultă din ecuația x-1≠0 (dacă nici voi nu știți vă zic eu.. rezultă că x≠1) sau când i se dă o ecuație egală cu 0 el să înlocuiască în ecuație toate necunoscutele cu 0. E terifiant când scrie pe tablă că 0² este egal cu ∞(infinit). E terifiant când nu știe să aducă două fracții la același numitor comun (ăla de sub linia de fracție). E terifiant când profesorul de geografie îi întreabă ”Unde-i America pe hartă sau de ce e America o super putere?” iar ei se uită la hartă ca la dracu și răspund la ambele întrebări cu nu știu. Frate…. nu ați văzut vreodată o știre, n-ați auzit niciodată nimic despre America cum că ar avea un teritoriu și o populație mare sau că e putere cosmică și nucleară ori pana mea alte chestii de genul? E terifiant când nu știu la istorie ce e ăla plan și ce e ăla clan și care-i diferența dintre ele (de fapt… stați… că nu-i nici una, nu-i asa?). E terifiant când dau lucrare la chimie pentru corigență și nu știu nici măcar ce notă le trebuie ca să treacă ori mai apare câte un răsărit care nu a învățat tot anu și zice că el are nevoie de un 9. E terifiant când profesorii sunt terifiați. Adică nu e ca și când ei l-au trecut pe respectivul sau respectiva 3 ani de zile.

Și mă întreb acum… ăștia chiar merită să treacă într-a 12-a? Sau au meritat să treacă prin niște ani de liceu? NUUU!!!! Răspunsul e NUUU!!!

Pentru asta ar trebui să le fie rușine profesorilor. Ar trebui să le fie rușine că se mulțumesc să predea și atât (unii, nu toți!!!). Ar trebui să le fie rușine că trec astfel de specimene (eu una i-aș lăsa corigenți și repetenți până ar trece pe forțele proprii). Ar trebui să le fie rușine că nu apreciază copiii care învață și muncesc. Ar trebui să le fie rușine când îi dau unuia de ăsta o nota de 6-7 ca să treacă, când poate alții au muncit pe brânci pentru nota aia la un anumit profesor. Ar trebui să le fie rușine când prind un copil bun că a avut o scăpare sau că a lipsit din motive de sănătate și îi spun ”lasă.. că tu te mulțumești și cu 8… că-ți iese oricum media”. Ar trebui să le fie rușine când țin cont de absențe la copiii care au fost internați în spital și ar trebui să le fie rușine când urlă efectiv la ei pentru asta. Ar trebui să le fie rușine când nu le pasă de elevi. Până la urmă poate nu e deloc vina celor de mai sus (a elevilor) ci este numai vina profesorilor ce i-au trecut de pe un an pe altul.

Și mă mai întreb acum… cum mama naibii justifică ei o notă fie ea și de 6 sau 7 (să nu zic 9) ce o dau unui copil care are numa 3 și 4 și 2 în teză? Cum justifică ei performanța bruscă, realizată peste noapte a acelui elev? Oricărui om normal îi trebuie timp ca să ajungă să exceleze… pff.. cum naiba reușesc ei peste noapte… că eu n-am reușit niciodată :(. Ar trebui să le fie rușine profesorilor și pentru asta!

Mă revoltă când îi văd revoltați că nu le-a dat profesorul nota care le trebuie lor ci cu un punct mai mic și tot nu îi iese media, asta ca să îl mai asculte… măcar atât.. dacă nu s-a chinuit un an întreg.. măcar acum să se chinuie. Dar mă revoltă când îi văd că înjură în ultimul hal profesorul. Adică tu nu știi nimic (ca să nu te fac efectiv prost) și tot tu înjuri? Tot tu ești ăla revoltat ? Cred că ar trebui (dragi băieți și fete) să vă înjurați pe voi că nu sunteți în stare să învățați măcar acum și spuneți prostiile pe care le spuneți în fața profesorilor și a colegilor!

Pe mine una mă înspăimântă gândul că unii ca ăștia vor deveni judecători că de mai au și mama cu tata bani sau relații. Mă înspăimântă că unii din ei vor să devină farmaciști. Mă înspăimântă pentru că mă gândesc că unii ca ăștia o să judece oamenii după logica lor inexistentă. Mă înspăimântă faptul că m-aș putea duce într-o farmacie să-i cer pastile pentru dureri de cap unuia din ăsta și el mi-ar da cu totul altceva numa o pastilă pentru durere de cap nu. Și apropo de farmaciști, îmi povestea acum un an și ceva un amic următoarele: ”Mamă Pishky să vezi fază.. să vezi prostie aici. Mă duc eu ieri la farmacie că mă durea foarte tare capul și îi cer farmacistei o pastilă de cap (la bucată) până în 10 lei că nu am DECÂT 10 lei la mine. Iar asta mă.. bă Pishky da proastă mă, îmi zice: Păi am la 15 lei, am la 18 lei….” Adică.. femeie.. ți-a zis că are DOAR 10 lei. Bine, asta e probabil datorită faptului că respectiva probabil nu știa să compare două numere și habar nu avea cu 15 e mai mare și nu mai mic ca 10 lei. Poate asta s-ar întâmpla și cu ei… ar muri oamenii în farmacie că nu știu ce să le dea și de cât să le dea.

Îmi pare chiar rău și nu vreau să vă simțiți cumva insultați. Vreau să realizați exact cum sunteți voi și ce capacități intelectuale aveți. Vreau să nu le luați locul altora la facultate ce probabil chiar au învățat dar au și ei o zi proastă. Vreau ori să vă puneți pe treabă și să arătați că meritați să treceți în clasa a 12-a (deși acum e cam târziu) ori dacă nu puteți dragii mei și nu sunteți capabili… pff… societatea are nevoie și de hamali, precum spunea profesorul meu de matematică din generală. Vreau să nu mai păreți interesanți că vă implicați în mii de activități extrașcolare și luați 2 în teză la mate (vorba profesoarei de mate) și abia treceți la alte materii. Să știți că și activitățile astea extrașcolare au nevoie de elevi cât de cât culți și inteligenți, care se pot descurca cât de cât în orice împrejurare la orice materie, altfel și activitatea asta e un mare căcat și mai bine nu o faceți. Nu cere nimeni să fiți genii și să știți tot, dar treceți frate pe merit și nu din mila profesorului.

Sper că nu am scris peste 1400 de cuvinte aiurea. Sper să luați ceva aminte și să reflectați asupra voastră și asupra a ceea ce vreți să faceți.  Iar pentru cele de mai sus vă las mai jos un filmuleț.

Sunt curioasă (înainte de a vă arăta filmulețul) Ce părere aveți despre cele spuse mai sus… vouă vi se pare normal sau doar eu sunt exagerată?

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

Back to school :(

Back_To_School

Scriu pe un caiet de informatică, prin pauze, mai puțin prin ore. Școală. Meh.. boring! Too many stupid things to learn, but although all theese sems to be interesting. Or NOT!? Grafuri. prea multe grafuri, muchii și alte chestii. Dar să lăsăm informatica la o parte și să trecem la întâmplări epice, cum ar fi…

…ASTA: Alarma îmi sună mereu la 7:00, o amân până la 7 și jumătate și mă scol într-un final la 8 fără 5. Încep la 8 și 15 iar eu pe la și 5 îmi amintesc că nu mi-am făcut ghiozdanul pentru luni, ci pentru marți. Cu o viteză supersonică, ce-mi pare de melc mereu când sunt în întârziere, îmi refac ghiozdanul. 8 și 7 minute, ajung deja în fața porții, iar trotuarul pare să fie mai aglomerat ca niciodată, fiindu-mi parcă până și mie greu să mă strecor rapid printre ei. Perfect pentru un moment în care întârzii, nu?

Boring_school_work_by_chachi411

Școală în sfârșit, 3 ore de info. Predare. Una de economie, în care mai mult stăm, alta de engleză în care mai mult facem gălăgie, râdem povestim, și într-un final vine și franceza unde.. ne prostim :). Nu pot spune, acum că nu mi-a plăcut, pentru că aș fi total ipocrită, ce-i drept a fost fifty fity, adică atât din partea noastră cât și a profesorilor. Totuși, cine ar fi avut chef de o zi de școală după atâtea de vacanță? Corect, nimeni! Deși trebuie să recunosc că nu-i mare diferența nici prin vreun mijloc de semestru sau mai știu eu când. Atât noi cât și profesorii, suntem într-o continuă plictiseală, cred, unii față de alții. Și na.. că tocmai am descoperit un tip de relație elev-profesor, relație reciprocă, numa bună de exemplu pentru un graf neorientat :).

Lăsând toate astea la o parte, pe la voi cum a fost prima zi de școală? Hmm, prima zi de școală din al doilea semestru =))!?

sursă youtube (user Bloothboy )

13, Zi perfecta pentru incheierea vacantei.

Neața lume!. Sper că v-ați distrat vacanța aceasta, așa scurtă cum a fost. Eu unul sunt chiar fericit că începe școala(meh…who the fuck am i kidding), nu pot spune că am făcut ceva așa productiv , în cea mai mare parte a timpului fiind prin oraș sau în cel mai rău caz dormind, dar na, cineva trebuie să o facă și pe asta :D. Trebuie să recunosc că vacanța aceasta a fost , sau cel puțin mi s-a părut foarte scurtă, mai scurtă decât relațile lui Taylor Swift , sau timpul dintre înjurăturile adresate așa zișilor ” ţărani, că asta suntem” conform bunului Banciu, dar mă rog am cam deviat de la subiect, ideea e că vacanța-i scurtă, lenea-i mare , școala și mai mare, iar doru de pierdut timpul și hoinărit nonstop este mai mare:)) astea fiind zise––Vine școala și toți va trebui sa supraviețuim cu asta.

sursa youtube (user skalgirl12)

Păreri despre draga de școală

V-am promis ieri că voi programa pentru azi un post despre draga de școală :). Ei bine, mie școala asta sincer nu-mi place. Nu-mi place sistemul. N materii, N profesori, n*n cerințe, un singur elev. Iar apoi avem 5-6 ce au făcut față sistemului și mii de elevi ce nu știu să facă nimic bine. De ce? Pentru că nu au fost lăsați să se axeze pe ce voiau, iar N materii nu le vei putea ști niciodată pe toate perfect, da ști probabil ceva vag din fiecare, ți-ai încărcat creierul cu zeci de mii de informații nefolositoare în ceea ce vei face mai departe, te-ai obosit degeaba, ești scârbit de școală poate și de eventuala facultate ș.a.m. Profesorii se încăpățânează pur și simplu ca materia lor să le-o știm la perfecție și ne demoralizează cu fiecare notă. Eu mă întreb.. oare ei cum au fost când erau elevi? Perfecți? Știau toate materiile? Nu cred. Nu sunt genii. Sunt oameni. Oameni simpli ca noi toți. Majoritatea, pentru că da, trebuie să recunoaștem că mai sunt și profesori ce știu foarte bine și alte materii, spre exemplu profesorul meu de religie.

Însă, revenind la sistem, mie una mi-ar plăcea să ne putem alege orele, în funcție de ceea ce vrem să facem fiecare. Ca în străinătate. Da, nu zic, școala generală, să cuprindă toate ariile, astfel încât, oricând să putem purta o discuție în orice domeniu, fie ea cât de sumară. Însă în școala generală, ar trebui să fie noțiuni GENERALE! Spre exemplu eu materia de fizică din generală, aș vedea-o ca și o practică a teoriei. Nu o fizică plină de formule, de desene, de teorie. Iar creativitatea noastră este dată uitării, ar trebui ca orele de fizică să se desfășoare în laborator iar noi, să aplicăm teoria, să vedem cum funcționează lucrurile din punct de vedere fizic. Așa ar trebui să fie și la chimie, la biologie, la matematică, să fie o matematică ce are o aplicabilitate în viața de zi cu zi, iar româna, româna să ne dezvolte creativitatea literară și da, să ne învețe gramatică, să știm cum să vorbim corect, dar nu să analizăm noi fiecare cuvânt în parte în amănuntul amănuntului său, pentru că sincer, în afară de faptul că ne obosim creierul, nu rezolvăm mare lucru deoarece în timp, uităm și rămânem cu oboseala. M-aș duce sincer de drag la școală fie ea generală sau liceu, dacă aș vedea că fiecare materie în parte are o aplicabilitate în viața de zi cu zi 🙂

Ca să vă dau și un exemplu, recent, vă pot spune despre proiectul de acum 2 săptămâni de la informatică, în care după cum bine știți din postul cu Fibonacci, am aflat multe lucruri interesante, ce se regăsesc pretutindeni în jurul nostru, Fibonacci, acum, pentru mine, nu mai este doar un algoritm ce trebuia să îl țin minte, ci reprezintă un zimț al cheii uriașe cu care poți deschide porțile Universului întreg.. și pentru asta, trebuie să-i mulțumesc profesoarei mele de informatică.

Pentru că mie îmi place să alternez părțile rele cu cele bune, am să revin acum la o altă bilă neagră pe care eu o zăresc zi de zi în școală. Există elevi buni, există elevi muncitori și elevi leneși. Însă adesea se întâmplă ca un elev ce nu este interesat de toate materiile și ce la o materie la care nu excelează să fie trata total diferit de un elev ce excelează la o materie dar și el a greșit. Corect? NU. Nu-i corect. Ai greșit, chiar dacă ești bun, nu se fac diferențe între un altul ce a greșit poate mai puțin ca tine, tu iei o notă mai mică iar copilul bun ia o notă mai mare.. ca de.. la el poate fi doar o scăpare.. 🙂

O altă nedreptate mi se pare faptul că în clasă, la majoritatea orelor sunt scoși la tablă doar cei ce sunt buni la acea materie, iar restul.. PAUZĂ. Nu or să priceapă niciodată ceea ce profesorul predă, singurul lucru pe care îl reușesc profesorii este să-și facă elevii să devină și mai neinteresați de materia pe care o predă. Aici, îmi apreciez profesoara de economie și proful de geografie ce la fiecare lecție predată solicită toată clasa și fac în așa fel încât fiecare elev să contribuie cu ceva la oră, pentru a pleca cu ceva după 45 de minute de predare ori ascultare. Chiar și ascultările la aceste materii se fac frontal, participând întreaga clasă. Nu înțeleg de ce ceilalți profesori nu încearcă să găsească în fiecare copil ceva bun, majoritatea pun etichete după o lucrare, ori o ascultare, ori mai știu eu ce… poate un chiul. personal, consider că toate acestea: note, lucrări, ascultări, chiuluri și alte cele sunt echivalente cu zero. Important este ca tu să fi bun la ceva. Bun cu adevărat la ceva. O notă dintr-o ascultare, ori o lucrare nu înseamnă nimic. Nu înseamnă că ești bun dacă înveți acum pentru o notă ori să fi cel mai bun la momentul respectiv iar peste 2 luni s-a șters totul din creierul tău :). Am exemple clare, zi de zi, cu elevi ce sunt de 10 pe linie ori aproape 10 pe linie, iar la o lucrare neanunțată ia 3 sau 6. Nu asta înseamnă să fi bun. Să fi de 10 la ceva înseamnă că oricând tu poți să folosești ceea ce ai învățat chiar și peste 20 de ani.

Astfel, pentru mine, notele nu contează și nu ar trebui să conteze nici la admitere ori mai știu eu pe unde, pentru că nimănui nu ii e greu să-ți dea un 10 pe un milion ori pe o pregătire ori pe orice altceva :). Urăsc etichetele care se pun pe prisma notelor, ori pe faptul că nu ai fost pregătit o dată. De altfel, mi-am mai amintit acum de o chestie. Lipsești, din motive de sănătate. Ajungi la școală, după o săptămână. Te trezești cu o lucrare din ce nu ți s-a predat ție pentru că ai lipsit. Iei un 3. Chiar credeți că înseamnă ceva? NU. Sau cel puțin nu pentru mine ! Așa că, dragi elevi, nu ar trebui să însemne ceva nici pentru voi. De unde naiba să ști dacă nu ai fost. Auzi adesea spunându-li-se anumitor colegi ” trebuia să-ți iei lecțiile!!”. Pe bune? Serios? Unde? Pe patul de spital? Sau în timp ce zăceam acasă bolnavă în pat? Păi dacă am fost bolnav înseamnă cu nu aveam cum să îmi iau lecțiile și să mai și învăț.. că altfel..veneam frate la școală! Și de ce s-ar presupune că atunci când sunt bolnav, eu ca și elev, trebuie să fac munca unui profesor? Să mă învăț singură ceea ce nu știu? Cum vine asta? Dar noi, suntem un popor prea incult ca să realizăm aberațiile pe care le scoatem pe gură fie că suntem profesori ori elevi 🙂 .

Am ajuns la peste 1100 de cuvinte și încă aș mai avea atâtea de spus. Și tare îmi e că nu mulți veți fi cei care veți ajunge până la capăt. Dar îmi asum acest risc, măcar voi fi împăcată că mi-am spus oful și că poate cineva m-a  înțeles și mi-a dat și dreptate fie că e el profesor ori elev.

Urăsc. Urăsc când văd profesori ce ne predau cu carul. Toți 14 ( fără purtare și sport :)) ). Ne injectează în creier sute de mii de informații. Câte 6 profesori pe zi. Apoi noi trebuie să știm pentru alte 6 materii a doua zi. Cum am putea să facem asta? Chiar și roboții au fiecare atribuțiunile lor. Spre exemplu, apropo de roboți, un robot poate face într-adevăr mai multe lucruri. Însă robotul acela e compus din mai multe părți, fiecare parte are treaba ei, atribuțiunea ei, toate părțile acelea făcând algoritmul complex. E ca la o problemă de informatică cu funcții. Fiecare funcție rezolvă o mică problemă elementară, fiind apelate în programul complex, fiecare în parte în funcție de cerințe, să-și facă treaba. Ei bine, noi nu suntem roboți, creierul nostru este alcătuit într-adevăr din mai multe părți, fiecare cu funcția ei ce și-o îndeplinește atunci când e nevoie, însă partea aceea a gândirii, a memorării și a mai știu eu ce, este una singură. Iar ceilalți ar trebui să țină cont de asta și să ne lase pe fiecare în parte, după o școală generală în care ne-am ”îndrăgostit” de anumite noțiuni atât teoretice cât și practice, să ne lase să ne însușim cunoștințe dintr-un domeniu preferat. Nu din N domenii din care ne plac doar câteva și nici alea prea mult :).

O altă problemă ar mai fi ținuta. Cică să fie decentă. Decent, la ei înseamnă călugări și călugărițe. La noi, înseamnă să nu fi extravagant. Da, sunt de acord cu o uniformă, o uniformă care să fie însă pe placul majorității elevilor. Însă dacă ei ca și profesori vin în blugi, cu tot felul de accesorii și de vestuțe și de bluzițe înzorzonate și mai știu eu ce, apăi nouă elevilor de ce ne cereți să fim îmbrăcați ca la mănăstire? Toți ne spun că ne îmbrăcăm cum vrem în rest. Hm.. ținând cont că noi la școală ne dezvoltăm cel mai mult din punct de vedere intelectual spiritual și al personalității cred că ar trebui să se țină cont de asta și să se gândească de două ori înainte. Eu știu, de la bunica mea, ce a lucrat o viață în învățământ că o profesoară ce se respectă vine numai la costum în fața elevilor, iar un profesor la fel. Pe când la noi le vezi ba cu blugi mulați, ba cu pantaloni evazați ba cu bluze cu floricele în toate culorile .. ba mai știu eu cum., puține fiind cei ce se îmbracă corespunzător.. Meh.. mie nu mi se pare normal.. Vouă?

Acum, mă voi opri aici și voi aștepta răspunsurile voastre la întrebările mele de prin text, dar și la următoarea: Voi ce păreri aveți despre draga de școală, pe la voi cum e sau cum a fost?

Nu uitați că deseară, la ora 20, vă așteaptă un nou desen de vineri cu Looney Tunesc. Până atunci toate cele bune 🙂 !

dep_5248164-Vector-a-human-brain-and-medical-syringes