Prietenie frumoasă la distanță

Nu știu câți știți că eu am fost la București. Și dacă nu știați din postul trecut, ei bine ați aflat acum.

Da, am fost la București. Și cum am fost eu așa la București… m-am și întors… că de.. se mai duce lumea, dar mai și pleacă.

Țin să vă anunț că postul ăsta nu o să fie lung. Și nu o să conțină zeci, sute, mii de cuvinte. O să aibă și el acolo, câteva, să nu se simtă prea gol, dar nici prea plin. Vine Crăciunul și trebuie să ne păstrăm ca tot românul. Altfel, cum mai putem oare suna la Salvare că am mâncat prea mult și avem nevoie urgentă de un pat de spital și de niște perfuzii? Deci, mergem pe principiul: „cuvinte mai puține pentru mai multă mâncare!”.

Revenind la sosirea mea din București. Am intrat pe ușă și-am zărit o pungă de cafea și-un plic: „heeei uite un plic!!!” L-am luat și l-am deschis, logic. Desigur fără a mă uita dacă este sau nu pentru mine. Știu. Sunt un copil needucat care desface corespondențele tuturor din casă (adică și pe ale alor mei). Un plic roz, drăguț. Totuși, pentru că vine Crăciunul, l-am închis și am citit ce scria pe el. Ieeeei. Un plic pentru mine tocmai de la Cluj. Un roman și o brățară. Bine, o brățară și un roman. Bine, bine, bine, o scrisoare și o brățară. Dar era o scrisoare cât un roman! Un scris caligrafic și foarte frumos, vorba unui coleg: „zici că-i un font din word… nu pare a fi adevărat!”.

Amintiri. Gânduri bune. Momente. Cuvinte frumoase. Iubire. Și multe zâmbete. Toate înșiruite frumos pe o coală albă de hârtie. Câte sentimente se pot ascunde pe o coală de A4. Câte trăiri. Câte zâmbete. Câte frumusețe și căldură. Parcă ar fi cuprins în ea întregul Univers. Întreaga lui minunăție. Și pentru asta țin MORȚIȘ să-i mulțumesc Nelidei (doamne cât mi-a luat să-i rețin numele ăsta… nici măcar că începe cu N nu țineam minte).

Brățara. Brățara e cu verde și are o frunză. Știe cât de mult îmi place natura. Ne potrivim în gânduri și în sentimente. În gusturi. Iubim amândouă natura. Muntele. Viața.

Mi-a făcut o surpriză plăcută. Foarte plăcută. Și am stat să mă gândesc cum mama naibii a obținut adresa mea… căci nu, nu o avea. Poveste lungă pe care am să vi-o spun totuși în câteva cuvinte. O seară. Coordonatoarea mea de la JSM din vară (Junior Summer MedSchool Cluj-Napoca) m-a aburit cu trimiterea unor cadouri din partea tuturor coordonatorilor și a OSM-ului (organizația studenților mediciniști Cluj-Napoca) pentru cei ce am făcut parte din JSM. Ahh câtă fericire. S-au gândit la noi. Hai să le dau adresa. Ah.. tu mincinoasă! Ce m-ai mai păcălit. O păcăleală ce s-a lăsat cu multe zâmbete și fericire în suflet. Deci… îți mulțumesc și ție, dragă Alina.

Mi-au făcut Crăciunul mai frumos. Cineva, acolo, în aproape celălalt capăt de țară, s-a gândit la mine. Un mic copil pierdut prin munții patriei. Sau pe lângă ei, acilișea în Subcarpați (ăia cu maro deschis de pe harta României).

Gata. Am plecat. Îmi pregătesc toate cele pentru pițărăii de mâine (aka colindețe).

Scrisoare către Moș Crăciun

Articolul este scris pentru competiția Super Blog 2013!
Această probă ne propune o scrisoare adresată lui Moș Crăciun care să contribuie la „Crăciunul în cele mai frumoase povestiri”. Nu știu dacă-mi va ieși.. dar dacă va fi să nu, iertați-mă, că-s și eu copil mic și nu știu. Ododododdodo.

***

„Dragă Moș Crăciun,
Eu, copil cuminte..
Stau și-ți scriu ție acum.


Mă rog ție, dragul meu,
Ca la bunul Dumnezeu,
Să mă scapi de bac,
Să mă scapi și de admitere,
Să-mi iei toți profesorii din cap.
Să dispară prin clipire.

Vreau, dacă și tu vrei,
Să te duci tu să le iei.
Să iei examenele toate,
Căci tu poate știi ceva mai multă carte.

Să știi că nu sunt un copil rău.
Sunt chiar un copil bun.
Dar sunt plictisit de moarte,
De tot ceea ce înseamnă carte.

Eu de mult îți cer,
Să o faci și tu pe Mark Twain.
Să mă faci un prinț,
Sau o prințesă,
Să mă duci într-un palat
În care să nu mai stau exilat.

Te mai rog, frumosul meu,
Să-mi lași mie timpul tău,
Să mă simt și eu un zmeu,
Să am vreme căcălău.

Nu știu dacă să-ți cer și fericire,
Căci din aia poate n-ai nici tu,
Dar te rog eu tare, tare,
Fă-mi pe plac amu
Și dă-mi un punctaj mare, mare.”

C’est fini la comedie. Dragii mei cititori și cititoare, scuzați-mi lipsa de experiență și iertați-mă că am făcut praf ideea de poezie. În apărarea mea, însă, vă pot spune că n-am avut mai multă inspirație :).
Știu că poezia n-are pe alocuri rimă… dar sunt și poeți adevărați care scriu tot fără rimă.

Sursă imagini: Google Images

Scrisoare către noi toţi

Dacă tot îs în ultima săptămână de vacanţă şi dacă tot n-am ce face dimineţile, citesc bloguri. Citesc ce pot şi cum pot. Răsfoind aiurea bloguri, mai mult cu ochii închişi decât deschişi, am dat peste o scrisoare interesantă. Scrisoarea unei studente românce la Londra către toţi aceia ce vor să-şi părăsească ţara pentru un trai mai bun oriunde altundeva. Sincer… şi eu îmi doresc şi îmi doream asta din tot sufletul. Îmi doream să plec altundeva să studiez şi încă îmi doresc. Îmi doresc să părăsesc ţara asta care simt eu că nu-mi oferă nicio posibilitate de evoluţie. Îmi doresc să plec şi să nu mă mai întorc niciodată. În acelaşi timp însă pot spune că regret. Regret că gândesc aşa şi că mi-am format o astfel de mentalitate. Regret că vreau să-mi părăsesc ţara. Regret că vrem cu toţii să ne părăsim ţara. Regret că noi toţi ne criticăm ţara şi ne plângem că nu ne oferă nimic. Dar cum ne poate ea oferi ceva când noi nu facem nimic pentru ea şi ne dorim pur şi simplu să o părăsim? Cum ar putea ea să ne ofere ceva când noi nu-i oferim ei decât lacrimi?

Eu una am avut şansa să-mi cunosc ţara şi cu bune, nu doar cu rele. Am avut şansa să văd dincolo de impurităţile ei. Am avut şansa să-i văd frumuseţea şi potenţialul. Însă potenţialul nu trebuie doar să existe, nu e suficient, el trebuie stimulat! Stimulat de noi toţi: copii, tineri, adulţi şi promovat de către cei ce nu mai au puterea de a stimula. Astfel, mă gândesc ca într-un viitor tot ceea ce voi învăţa în afară să aplic la mine în ţară. Aş vrea să fiu unul din toate acele impulsuri ce ajută ţara asta să devină ceva mai bun, un loc minunat sub soare. Un loc de care generaţiile viitoare să se bucure şi să le ofere posibilitatea de a prospera pe propriul lor pământ, iar ce se găseşte dincolo de graniţe să reprezinte doar locul unde se duc să viziteze, să cunoască şi alte culturi, alte mentalităţi şi să aplice la ei în ţară tot ceea ce au învăţat bun.

Tot ceea ce am scris mai sus s-a datorat scrisorii despre care v-am spus în primele rânduri. Scrisoare pe care am să o las acum în rândurile ce urmează. Scrisoarea o să fie fără diacritice, deşi nu obişnuiesc să scriu ceva fără diacritice. Acum însă îmi e tare groază să pun eu diacriticele dacă cel ce a scris prima dată scrisoarea nu a făcut-o.

Sunt studenta in Londra, la una dintre cele mai bune universitati europene. Sunt mandra ca am reusit sa ajung aici si le voi fi recunoscatoare parintilor mei, pentru educatie si efortul material extraordinar, pe care l-au depus pentru a ma trimite mereu, la studii de calitate. Dar ma deranjeaza teribil intrebarea tuturor Te mai intorci? Si uimirea clara la auzul unui ferm da. Acest DA nu era atat de ferm, inainte de a ma muta in Londra. Inainte era un mi-as dori, daca voi avea unde sa ma intorc ma voi intoarce.

Suntem o generatie crescuta intr-o scarba pentru patrie, am crescut cu Badea care injura tara mereu, am crescut fiind educati sa admiram valorile occidentale superioare si ideale. Credem ca politica, educatia si cultura cat mai internationala este foarte benefica, credem in globalizare, suntem de acord cateodata ca Romania e frumoasa, dar pacat ca e locuita si parca tot mai bine e in Londra … Romani scumpi, cat putem sa ne inselam!

Ce este Occidentul … ?

Un loc care nu mai are identitate, globalizarea ii distruge incet-incet. toate traditiile, cenzura comunismului bolsevic s-a transformat in a fi <politic corect>, traiesti cu riscul ca un islamist extremist poate sa bombardeze pentru Allahul lui, locuitorii unei tari in care el s-a mutat, istoria nu mai poate fi spusa, pentru ca poate jigni anumite popoare, copiii pot fi ucisi in pantece de catre propria lor mama,- avortul fiind vazut ca o metoda contraceptiva, in loc sa i se spuna crima, Craciunul si Pastele, precum si alte traditii stravechi, sunt doar un prilej de marketing, aici nu exista nici un pic de profunzime; relatiile dintre oameni sunt pur profesionale, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentru CV si, cand vrem sa ne casatorim, gasim noi pe http://www.perfectmatch.com ceva, nu?

Lumea discuta oameni, nimanui nu ii pasa ce gandesti, ce simti ce iti doresti. Putini mai stiu sa iubeasca, feminismul distruge relatiile barbat femeie, tot mai mult, gender role este considerat invatat, asa ca nu mai invatam copiii de mici sa se comporte ca baietei sau fetite, ci ii lasam pe ei sa isi aleaga ce sex vor sa aiba, ajungandu-se la un numar imens de homosexuali creati de societate, Dumnezeu a fost ucis de Occident.

De ce oare admiram atat de mult haosul Europei vestice ?

Noi avem oameni, noi stim sa traim, noi radem ca fugim cu nasu’ de acasa, o saptamana in munti, cu corturile.

Noi ne salutam cu Doamne ajuta!

Noi avem un pamant binecuvantat de oasele si sangele atator martiri … De ce s-au sacrificat atatia romani pentru viitorul nostru si noi fugim, ca vitele, in Occident ?

De ce acceptam ca Securistii comunisti sa ne conduca in continuare, prin politica si educatie?

De ce acceptam ideile occidentale, cu bratele deschise?

De ce acceptam ca barbatii nostri sa fie carne de tun pentru NATO, dar nu suntem in stare sa ne recuperam Moldova de peste Prut – Basarabia – dupa atatia ani de la caderea comunismului?

De ce acceptam ca, in continuare, memoria luptatorilor anticomunisti sa fie calcata in picioare si, la 22 de ani de la aparenta schimbare a regimului, inca nu le sunt recunoscute meritele?

De ce esti drogata, scumpa Romanie, cu iluzii occidentale?

In Occident, unde pleaca bietii romani sa faca o paine, germanii, francezii, englezii ii trateaza ca pe niste sclavi, fiind roman esti privit ca o subrasa, in Anglia un non-european are mai multe drepturi si privilegii, doar datorita faptului ca a trait sub dominatia imperiului pentru decenii …

Si noi, romanii, care avem o tara superba, un pamant fertil, plin de zacaminte, Rosia Montana, delta, Carpatii, Dunarea, Marea Neagra, stam sa cersim si sa ne umilim pentru o paine prin Anglia , Italia si Spania … Imi plange inima, cand vad cum sunt tratati pe pamant strain, cand acasa la ei puteau manca din belsug, daca nu ar fi fost lacomia hotilor de la putere … care au vandut tara pe nimic.

VREAU SA MA INTORC IN ROMANIA, cu toate ca nu voi avea niciodata banii pe care i-as avea lucrand aici. Dar cum spunea tatal lui Nicolae Steinhardt: vei avea zile frumoase, dar noptile iti vor fi ingrozitoare.

Omul nu are numai trup de hranit, mai e si sufletul. Si mai distrugatoare este setea si foamea sufletului indepartat de pamant si de neam, decat foamea trupeasca …

Asa ca, romani, plecati, plecati la studii, plecati ca sa vedeti in ce hal a ajuns occidentul liberal, plecati si invatati sa va iubiti tara si realizati ce frumusete ati lasat in urma.

Si apoi ne vom intoarce cu totii, valuri-valuri, cu si mai multa forta si dorinta de schimbare, si, dupa 68 de ani de asuprire, Romania va fi a romanilor din nou, asa sa ne ajute Dumnezeu!”

autor-Cristiana Maria Marcus