Leapșa celor 10 cărți de pe Facebook

Dacă se instigă la într-ajutorarea bolnavilor de ALS, fie că se toarnă apă în cap pentru a simți durerea bolnavilor de ALS și a dona prin conștientizare, fie că nu se toarnă apă în cap, nu e bine. Dacă se instigă la cultură prin prezentarea a 10 cărți citite și plăcute, căci acesta este scopul acestei lepșe, să se prezinte cărți care să-i facă curioși pe alții și să citească, iar nu e bine. Apăi, fraților, dracu să vă mai înțeleagă! Sau poate mă lămuriți și pe mine cum e bine pentru voi, sau ce ar trebui să facă lumea ca să aveți impresia că trăiți într-o lume minunată și plină de unicorni. Ei bine, nu trăiți într-o lume minunată. și plină de unicorni. Trăiți într-una plină de probleme și fără unicorni. Iar unii oameni încearcă să o facă mai bună prin diferite demersuri. Într-ajutorarea oamenilor cu probleme și cultura sunt două dintre ele.

Și ca să nu mă mai lungesc cu explicațiile de mai sus, pentru că am impresia că cei împotriva acestor chestii, oricum nu or să înțeleagă din cauza limitărilor de percepție pe care societatea le impune, am să trec direct la prezentarea listei. Și, sincer vă spun, mi-a fost al naibii de greu să aleg doar 10 cărți. Fiecare carte mi-a plăcut în felul ei și din fiecare carte am învățat câte ceva. Eu consider că tot ce se prinde, trebuie musai citit. În spatele fiecărei cărți, printre cuvinte, se ascunde câte ceva bun de învățat, fie că face parte din categoria „AȘA DA!”, fie că face parte din categoria „AȘA NU!”.

carti de citit

Menționez că am fost nominalizată de vreo 4-5 persoane. Dar abia acum onorez această minunată leapșă. 😀

Lista celor 10 cărți este:

1. Seria Harry Potter de J. K. Rownling. Până să citesc prima carte din HP, uram să citesc. De aici a pornit dragostea mea pentru citit.
2.  Cei 45 –  Al. Dumas. Volumele astea m-au făcut să iubesc să citesc cărți istorice.
3. Doamna de Monsoreau – Al. Dumas. Și volumele astea m-au făcut să iubesc cărțile istorice și să-mi doresc să studiez și să-mi aprofundez cunoștințele istorice pe cont propriu.
4. Dune (toată seria) – Frank Herbert. Seria asta m-a făcut să-mi dau seama că evoluția umanității, prezisă, scrisă și vrută printre rândurile cărților se va adeveri mereu într-un viitor apropiat.
5. Jocurile Foamei – Suzanne Collins. A doua serie care m-a făcut să-mi dau seama că evoluția umanității, prezisă, scrisă și vrută în cărți se va adeveri într-un viitor apropiat. Totuși, sinceră să fiu, nu vreau să se preia decât partea bună.
6. Oracolul din Stambul – Michael David Lukas. O carte ce îmbină istoria Imperiului Otoman, cu cea a României, Rusiei și întregii Europe, prin ochii unei fetițe născute în Constanța, care avea aptitudini de geniu (până la 8 ani învățase 7 limbi).
7. Poveștile lui Creană – Ion și-o Creangă. Poveștile copilăriei mele. Multe dintre ele am încercat să le aplic. Mi-au ieșit în schimb alte fapte, diferite de ale lui Creangă: am spart geamul unui camion, mi-am închis bunicul în beci pentru că nu a vrut să mă ajute la mate și alte d-astea fapte minunate.
8. Ultima oprire, Rusia – Natalia Kliuceariova. O carte citită recent și care prezintă prin ochii locuitorilor ei, o Rusie a secolului 21 chinuitoare, sumbră, macabră. O carte greoaie, dar care merită citită.
9. Cartea bunelor maniere – mulți autori. Asta-i un „must have” în bibliotecă.
10. DEX-ul – mulți autori. Chestia asta mi-a rezolvat multe enigme și încă o mai face. Îi sunt profund recunoscătoare. Vă invit și pe voi să o încercați 😀

Și astea-s cele 10 cărți pe care vi le recomand și vouă. Cu siguranță vă vor plăcea. Iar dacă nu, oricum nu contează. Cu fiecare carte citită învățăm câte ceva, după cum am mai spus și mai înainte. Pam-Pam.

Trilogia ”Jocurile Foamei”

Zilele astea am reușit să termin de citit ultimul volum din seria ”Jocurile Foamei”.  De trilogia ”Jocurile Foamei” m-am apucat în urmă cu vreo 5 ani, atunci când a apărut prima carte. O câștigasem la un concurs pe site-ul Clopotel.ro. Pe atunci însă habar nu aveam că era o trilogie și nici că va ajunge să aibă succesul de azi. Când am auzit eu prima dată de ea și am atins-o ulterior, nu mulți știau de existența ei.

Cum am primit-o am devorat-o cuvânt cu cuvânt. M-a fascinat. Tristă am fost însă când pe ultima pagină a primului volum scria: ”Sfârșitul primului volum”. Abia apoi am observat că și pe copertă scria că-i primul volum. Eram dezamăgită că nu puteam afla continuarea pentru că a doua carte nici măcar nu se publicase. În cele din urmă am pus mâna și pe al doilea volum pe care l-am devorat cu aceeași foame ca și pe primul. Eram pur și simplu încântată. Nu-mi plăcea prea mult acțiunea și nu puteam și nici nu pot concepe că ar putea fi vreodată adevărat așa ceva. Îmi plăcea însă modalitate autoarei de a pune totul în scenă, de a crea fiecare eveniment în parte și de a descrie totul cu lux de amănunte, cuantificând și cel mai nesemnificativ detaliu. Îmi plac la nebunie cărțile astea.

De al treilea volum al trilogiei m-am apucat în 2010, când a apărut. N-am reușit însă să-l duc până la capăt. Începusem primul an de liceu și m-am apucat să citesc altceva. M-am reapucat însă de ultimul volum la sfârșitul clasei a XI-a, am început tezele și iar l-am lăsat din mână. În cele din urmă, zilele astea am pus mâna pe el și până nu l-am terminat nu i-am mai dat drumul. A fost genial. Un sfârșit la care nu te-ai fi așteptat după ce ai fi citit toate celelalte volume.

M-am gândit să fac câte un post pentru fiecare volum în parte, dar m-am răzgândit într-un final. Am zis că nu ar avea rost să scriu posturi lungi în care să mă pierd dându-vă mai multe detalii decât ar fi cazul, așa că am să zic câte ceva despre fiecare volum în parte mai jos.

Primul volum – Jocurile foamei

Apărut în 2008 și câștigat în urma unui concurs, m-a fascinat. Într-un ținut din viitor, numit Panem, ce este fostul teritoriu al SUA, Suzanne Collins ne pune să reflectăm prin intermediul acestui volum dar și al celorlalte asupra viitorului nostru.

Primul volum al seriei ne face cunoștință cu personajele principale: Katniss, Peeta, Prim, Gale, Haymitch. Prin intermediul lor facem cunoștință cu cel de-al 74-lea joc al foamei, unde protagoniști sunt Katniss și Peeta. Jocurile foamei, erau organizate anual de Capitoliu pentru a menține ordinea în cele 12 districte, pentru a le împiedica o nouă revoltă. 24 de tineri (câte un băiat și o fată din fiecare district) erau duși într-o arenă unde trebuiau să se lupte pe viață și pe moarte. Doar unul singur se întorcea acasă bogat, faimos…. și VIU! Toate cele petrecute în arenă erau televizate și transmise în direct, familiile fiind obligate să-și privească copiii cum mor sau cum încă trăiesc. Cartea ne introduce într-o lume îngrozitoare a tehnologiei și a luptei cu moartea. Ne prezintă abilitatea , ingeniozitatea, mârșăvia, lașitatea, egoismul, supremația, puritatea, atribute ce le întâlnim zi de zi la oamenii din jurul nostru sau poate chiar la noi.

Toate acestea însă se învârt în jurul unei scântei, în jurul iubirii, iar sfârșitul este cât se poate de genial. (Bine, cei care ați văzut filmul știți deja ce se întâmplă în final și cam despre ce e vorba).

Al doilea volum – Sfidarea

Al 74-lea joc al foamei se încheiase. Fata din foc, scapă: faimoasă, bogată… și VIE, fiind alături de cel ce avea să îi devină soț. Ca după fiecare joc, are loc un tur de prezentare al câștigătorilor prin fiecare district. Lumea însă pare să nu mai poată accepta sfidarea Capitoliului față de districte, iar în acest tur fata din foc este revoltată de agresivitatea și nepăsarea Capitoliului față de districtele fără de care nu ar putea trăi.

Pusă sub atenția observație a președintelui Snow, fata din foc încearcă să fie cât mai discretă cu putință.

Al 75-lea joc al foamei se apropie, iar din 25 în 25 de ani ”Jocurile foamei” erau speciale. Din 25 în 25 de ani, pentru acel joc regulile se schimbau. Astfel, la al 75-lea joc tributurile sunt câștigătorii anteriori ai jocurilor ce mai erau încă în viață. Unii din ei nu își reveniseră nici după zeci de ani de la participare și sperau să uite teroarea aceea într-o bună zi. Destinul însă le aduce teroarea din nou în fața, fiind puși să se mai lupte încă o dată pentru prețioasa lor viață.

De la an la an, arenele erau cu mult mai înspăimântătoarea iar șansele de câștig sunt din ce în ce mai mici. Finalul însă rupe barierele imaginației noastre, fiind de 3 ori mai palpitant ca primul. Acum, soarta fetei din foc este cu adevărat îngrozitoare, palpitantă și minunată în același timp!

Al treilea volum – Revolta

După două volume în care Suzanne Collins m-a ținut cu sufletul la gură și mi-a fentat de fiecare dată așteptările, cel de-al treilea mă fentează de tot!

Fata din foc se transformă în Gaița Zeflemitoare a districtelor… a întregului Panem. Ea este simbolul revoluției. Cu districtul 12 pierdut se refugiază într-un district ce-l credeau dispărut de pe fața Pământului cu mulți ani în urmă. Unul nou fusese construit subteran, iar acum districtul cu numărul 13 se reîntorcea mai puternic ca niciodată cu Gaița Zeflemitoare în fruntea revoluției. Însă erau ei oare mai puternici ca și Capitoliul? Aveau ei oare șansa să distrugă Capitoliul? Erau ei destul de puternici încât să pună punct tuturor nedreptăților și cruzimilor? Putea totuși Gaița Zeflemitoare să fie glasul întregii națiuni, a întregului Panem?

După ce participase de două ori la rând la nemiloasele jocuri mai avea oare ea puterea să ducă în spate cu bine sarcina gaiței? Focul din ea se stinsese în urma suferințelor, însă scânteia era încă vie: dorința de a omorî cel mai puternic și bine păzit om din întregul Panem, președintele Snow. Reușește oare astfel să-și ducă misiunea la capăt? Dar oare, este o altă moarte capabilă să pună punct suferinței unui întreg ținut asuprit de Capitoliu, un Capitoliu ce se bucura de toate bunătățile și frumusețile Pământului?

Este oare MOARTEA calea către un viitor luminos?

Ahh… mi-aș fi dorit să vă mai spun atâtea și atâtea. Dorința de a citi și voi cărțile, nu mă lasă să o fac. Dorința asta mă aduce la tăcere și-mi pune PUNCT aici cuvintelor.