Cum mi-am distrus vederea

Eu închei anul povestindu-vă o întâmplare. Nu din 2014. E ceva mai veche. Dar are legătură și cu anul ăsta care tocmai se încheie și pe care îl ducem la bun sfârșit. Sau cel puțin credem că-l ducem la bun sfârșit. Pentru mine este de fapt o altă zi. O altă lună care începe. Nu are nimic special. Continui cu aceleași planuri pe intervale bine delimitate în timp și spațiu. Și nu sunt planuri neapărat pentru 2015. Ci pentru viitor, căci viitorul poate însemna chiar și secunda următoare, nu neapărat un an nou, o altă lună, ori o altă zi. Viitorul este cel pe care-l privești în față și-l lași mereu în urmă. Viitorul este secunda din fața ta.

Dar să revin la povestea mea. O poveste de la sfârșitul clasei a VI-a, poveste care și-a lăsat o amprentă vizibilă până și în ziua de astăzi. Și asta nu-i nicidecum din fericire, ci din păcate, căci povestea asta este despre cum un medic oftalmolog mi-a distrus parțial vederea.

Prin clasa a VI-a aveam ceva probleme și amețeam. Așa că ai mei s-au gândit să mă ducă să-mi fac toate analizele, printre care și cele oftalmologice. Și m-am dus, că doar ce era să fac? Am intrat pe ușa cabinetului, cabinet care era în același loc cu magazinul „Ochelari vedere  – …. nu mai știu cum”, m-am așezat pe scaun și am început să-i spun ce văd prin lentile. Iar eu, până la lentilele alea cu dioptrii foarte mari, vedeam la fel de bine și de clar prin toate. Dar medicul oftalmolog a considerat că am nevoie de dioptrii. Iar mama, grijulie de fel, a zis că al ei copil trebuie să aibă cei mai buni ochelari. Și i-a scos în 2008 la vreo 8 milioane: aveau protecție pentru calculator, protecție pentru soare (se făceau negri), protecție nu știu de care, ramă flexibilă etc. Cert este că toate astea au dus la un preț destul de mare pe vremea aceea. Iar când mi-a adus ochelarii un prieten de-al tatei, nici măcar nu a vrut să mi dea mie. A zis că îi dă maică-mii, la cât sunt de scumpi. Măcar să nu-i stric eu din prima.

Și uite așa am început eu să port ochelari de vedere. În prima perioadă a fost destul de ok. Îmi plăcea și mă simțeam bine cu ei. Apoi, cam la o lună de zile, au început să mă doară ochii. Și capul. Și mă dureau atât de tare încât efectiv nu mai suportam ochelarii.

I-am spus mamei (cea mai mare greșeală din lume). Mă forța să port ochelarii. Și-mi spunea că tocmai de asta mă doare. Că i-am tot dat jos. Desigur, asta până când am ajuns la București, la o clinică privată și, la control, mi-au spus că eu n-am avut vreodată nevoie de ochelari. Dar m-au felicitat pentru că în cele șase luni de zile mi-am distrus vederea, purtându-i. Iar eu, fericită, i-am aruncat mamei o privire de învingătoare și de: „Ți-am spus eu că n-am nevoie de ei și că nu-s buni și că mai rău îmi fac!!!!”. Dar na.. părinți.

Și uite așa, dragul meu cititor, am ajuns eu să nu mai văd să citesc cum trebuie. Și cred serios că ar trebui să mă duc la un consult, cât de curând. Poate acum chiar am nevoie de ochelari :)).

Până atunci, vă urez un An Nou cât mai fericit, mai bun decât precedentul și plin de împliniri pe toate planurile. SĂ vă aducă 2015 toată fericirea pe care nu v-a adus-o 2014.

KADIA mi-a făcut săptămâna mai frumoasă

Există momente când deschizi ochii și o singură rază plăpândă de soare te face fericit mângâindu-ți ochii.

Există momente când un singur ”Bună!”, ”Salut!” sau ”Heyy!” îți luminează o întreagă zi sau chiar o săptămână.

Există momente când zâmbetul unui copil ce îți este aruncat chiar ție, te face cu adevărat fericit/ă.

Există momente când razele lunii îți forțează zâmbetul să-ți apară pe față.

Există momente când o îmbrățișare poate însemna totul pentru tine un anumit interval de timp.

Există momente când o plimbare scurtă sau lungă sub cerul nemărginit este tot ceea ce ai nevoie pentru a putea zâmbi.

Există momente când doar privitul cerului albastru pe timp de zi sau al stelelor pe timp de noapte, îți aduce sclipiri de fericire în ochi.

Există momente când simplul fapt că ești alături de părinți te face să te simți cu adevărat împlinit.

Există momente când cei dragi ție înseamnă totul pentru tine și parcă nimic altceva nu pare să fie mai important.

Există momente când simpla trecere pe lângă oamenii ce pășesc alături de tine pe aceeași stradă în același sens sau într-un sens opus, te face să zâmbești larg spre fiecare fie că pari nebun sau nu.

Există momente când până și lacrimile înseamnă un strop de fericire, atunci când doar ele sunt limpezi și clare iar totul în jur pare să fie întunecat.

Există momente când trecutul și toate acele momente cu un anumit grad de însemnătate pentru tine, îți aduc toată fericirea Pământului.

Există momente când doar visurile par să însemne totul și doar ele împlinite îți pot aduce fericirea.

Există momente când alteori poate doar lucrurile mărunte din prezent te pot face fericit pe deplin.

Există momente când un singur apel sau mesaj îți înseninează o întreagă zi.

Există momente când o singură privire face mai mult decât o mie de cuvinte, iar asta pentru tine poate însemna cu adevărat fericirea.

Există momente când ciocolata/cafeaua/țigara/alcoolul sau orice altceva te poate face să zâmbești.

Există momente când chiar și nimicul/vidul te face să te simți împlinit în singurătatea din jurul tău. O singurătate ireală practic dar reală ipotetic.

Există momente când glumele te fac să râzi din tot sufletul și momente când ți se par cele mai stupide lucruri de pe Pământ.

Există momente când o melodie cu mesajul potrivit la momentul potrivit îți aduce surâsul în dar în momentele tale triste.

Există momente când simți că doar pașii ce te duc într-o direcție fără destinație reprezintă fericirea adevărată pentru tine.

Există momente când nimicul e totul și totul este nimic, iar asta poate însemna fericirea ta.

Există momente când doar paragrafele dintr-o carte te mai pot face să zâmbești și doar prin ele te mai poți simți oarecum viu.

Există momente când doar contrastul dintre munte și podiș, zăpadă și verdeață te face să zâmbești.

Există momente când fericirea e dată de un lucru mărunt realizat de tine. Un lucru nesemnificativ și fără nici o valoare pentru cei din jur, dar cu o imensă valoare pentru tine și asta doar pentru că tu ești o parte din el prin concepția/realizarea lui.

Există momente când o banală vedere te face cu adevărat fericit. Iar aici intervine Kadia cu vederea ei trimisă tocmai din Geneva (Elveția). Deși am primit-o miercuri, fix după Paști, am să vă vorbesc despre ea abia acum. De obicei când intru în curte nu verific niciodată cutia poștală. De asta se ocupă întotdeauna ai mei. De data aceasta ceva m-a îndemnat să o deschid involuntar, iar din interiorul ei îmi lumina privirea un peisaj frumos. Am luat-o, am sorbit-o din priviri cu o sete de frumusețe și-am întors-o să-i privesc și spatele. Nu știu sincer care e mai frumos: spatele sau fața. Cert e că ambele contopite mi-au făcut ziua și săptămâna mai frumoasă. Mi-au adus un zâmbet cât se poate de real și pur pe față. Mi-au luminat fața. M-au făcut să radiez de fericire.

Știu. Pentru mulți asta poate părea un lucru cu adevărat nesemnificativ. Însă am ajuns să o cunosc cât de cât pe Kadia din ce scrie pe al ei blog și sunt aproape sigură că a trimis-o cu drag și a pus mult suflet în cuvintele așternute pe spatele vederii.

Știu că acest lucru poate însemna un lucru mărunt, nesemnificativ pentru mulți dintre voi sau poate însemna chiar un nimic. Dar după cum am spus, uneori chiar aceste nimicuri sau lucruri nesemnificative te fac cu adevărat fericit. Uneori chiar aceste lucruri, nimicuri, înseamnă totul.

Așa că dragă Kadia, vreau să-ți mulțumesc pentru fericirea adusă tocmai de la Geneva la Târgu-Jiu. Vreau să-ți mulțumesc pentru zâmbet și pentru frumusețea vederii. Cred că nici nu puteai alege alta mai frumoasă. Vreau să-ți mulțumesc pentru faptul că m-ai făcut să reflectez la puținele lucruri ce pe mine mă fac fericită (și spun puține pentru că cele enumerate mai sus sunt doar o mică parte).

CAM00375[1]

Untitled

Și ca să închei acest post, am să vă întreb care sunt momentele ce vă fac pe voi fericiți? Alea nesemnificative pentru ceilalți dar importante pentru voi.

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Merci Kadia,

Pishky!

sursă youtube (user noemie59117 )