Mie încă îmi place să mă joc!! (chiar dacă nu o mai prea fac ca înainte :D)

Ție? De fapt, normal că și ție îți place să te joci, tuturor ne place să ne jucăm. Bine, nu știm sigur dacă ne place nouă, sau îi mai place doar copilului ascuns din noi ce se mai iese la suprafață din când în când.

Nu știu cum e la voi… dar știu cu siguranță cum e la mine. Iar eu… eu nici azi nu rezist jucăriilor. Mă fascinează. Mă hipnotizează și mă fac să le cumpăr. Nu contează că sunt vechi sau noi. Jucăriile tot jucării sunt. Tot la fel de drăguțe și adorabile și gata să fie aruncate în sus :)).

Deși am 18 ani și mai mult de jumătate, jucăriile pot spune că încă sunt o parte din mine… și cred că vor fi mult timp de acum în colo. De mică casa îmi e plină de jucării, de toate tipurile și dimensiunile. Jucării rare și mai puțin rare. Cred că nu am vreun tip de jucărie pe care să nu-l am în casă. Astfel, de aproape 19 ani încoace casa mi s-a umplut de jucării. Jucării pe dulap, jucării pe lângă dulap, jucării pe măsuța de la televizor, pe televizor, pe birou și prin pat. Într-un timp nu mai aveam eu loc în pat de atâtea jucării. Adică… cum să dorm eu bine și ele nu? Trebuia să mă sacrific, doar erau jucăriile mele. Eh.. cu timpul am mai crescut și-am devenit mai egoistă și le-am aruncat pe jos… au dormit destui ani bine, acum e rândul meu!

Acum probabil vă întrebați cum pot avea atâtea jucării, sau cum pot avea toate tipurile de jucării… Hm… nu știu să vă explic.. dar pot spune că am o pasiune pentru maimuțoaie, mașinuțe, trenulețe și jucarii muzicale pentru copii. Da.. cele din urmă sunt și au fost preferatele mele. Îmi plăcea să fac zarvă prin casă… și ce alte jucării să fii fost mai bune dacă nu cele muzicale? Așa e… nimic nu se poate compara cu ele! Îmi plăcea să-i înnebunesc pe cei din jurul meu! Adoram să fac asta!… Bine.. și acum îmi place să fac asta… să enervez lumea, zic!

Desigur, am avut multe jucării și am stricat și multe jucării! Prima dată am început cu colecția de mașinuțe a tatei, colecție ce cu greu și-o cumpărase în anii adolescenței! Colecție pe care eu am pus mânuțele și nu a rezistat mai mult de câteva minute! Am început să stric jucăriile lui, iar apoi… am trecut și la ale mele… da pe astea le-am stricat mai puțin… că îmi era milă de ele :D! Bietul tata… și acum mai suspină după gama lui de Porsche și ce mai avea! Dar știți voi vorba aia… ”c’est la vie!”

Mie mi-au plăcut și îmi plac jucăriile… și mai ales mi-a plăcut să fac năzbâtii cu ajutorul lor… vouă?