Experiența mea cu topseriale.ro

Cu toții ne uităm pe tot felul de site-uri la serialele noastre preferate. Însă, uneori, se întâmplă ca anumite site-uri să nu aibă toate episoadele. Sau să se oprească cu încărcarea sezoanelor, din diferite motive, într-un anumit punct.

Am tot căutat să văd și eu The Mentalist, cap coadă, într-un singur loc. Și, când l-am găsit pe topseriale.ro, cu toate sezoanele și episoadele, am observat că de la sezonul doi încolo episoadele nu se încarcă. Dau eroare. Dar, ca să nu fiu nașpa, am zis să-i mai dau o șansă și să încerc și Anatomia lui Grey. Din fericire, sunt toate sezoanele și, implicit, toate episoadele. Iar traducerea este ok. La fel și calitatea episoadelor. Nu este cea mai bună, desigur, e totuși un site cu seriale, dar este destul de bună. Nu-i pixelată, deci e ok. Pentru asta, are un plus de la mine.

Interfața siteului, pentru mine cel puțin, nu este una obositoare. Are culori care nu-ți obosesc ochii și-ți permit să stai o perioadă îndelungată de timp pe site. Pe lângă asta, este ușor de folosit și foarte bine structurat.

Ce-mi displace în totalitate la el este multitudinea de reclame. Când intru pe un serial, se deschid reclame. Când intru pe un episod, se deschid reclame și mă pune să aștept nu știu câte secunde și apoi să dau skip. Când intru să dau play la episod și să se încarce, apar iar niște reclame destul de stresante la un moment dat, pentru că sunt și aceleași și mai sunt și lungi. Înțeleg, vezi o reclamă o dată, o vezi de două, de trei… dar deja a zecea oară turbezi efectiv și simți că o iei razna. Și, dacă tot sunt, poate ar trebui să fie ceva mai scurte.

Ce nu-mi mai place este că, atunci când vreau să văd un episod, mă duce de pe o pagină pe alta și-mi deschide și alte pagini. Mi-ar plăcea să rămân acolo. Și, consider eu, reclamele alea ar trebui să fie undeva în dreapta sau în stânga. Dacă îmi vor face cu ochiul, cu siguranță voi intra pe ele și voi vedea despre ce este vorba pe site-ul respectiv, dacă nu, le las acolo și mă uit liniștită la episodul meu.

Sper să-și remedieze acest minusuri, căci au deja un plus foarte mare, seriale cu sezoane întregi. Foarte mulți caută să vadă un serial într-un singur loc, nu să-și caute sezoanele lipsă în disperare pe net. Eu una, recunosc, am căutat foarte mult după sezonul trei din The mentalist la un moment dat. Și e păcat să-l găsești și să nu meargă. Celelalte, din câte am văzut, n-au probleme.

Recomand serialul „The mentalist”

M-am apucat să mă uit la acest serial de ceva timp. Era o încercare după „Lie to me”. Și, deși nu este la fel de explicit ca „Lie to me”, este la fel de fascinant și imprevizibil. Iar cum mie îmi plac tare mult filmele psihologice, care trec dincolo de barierele subconștientului, a mimicii și a profunzimii creierului, vă recomand și vouă acest serial. Chiar merită. Aveți ce învăța din el, dacă vă uitați cu atenție.

„The mentalist”, în traducere, „Mentalistul”, pe care unii îl traduc, absurd ce-i drept, „În mintea criminalului”, datorită întâmplărilor din serial, dar, care, nu au nicio relevanță cu traducerea sintagmei „The Mentalist”, este un serial psihologic, captivant, în care personajul principal, Patrick Jane, descoperă făptașii crimelor, analizând și cele mai mici detalii ale comportamentului suspecților, fiind geniul echipei din care face parte.

Patrick Jane era în trecut medium, pretinzând că are puteri paranormale, vorbind cu morții și transmițând mesajele familiilor acestora, iar după o emisiune televizată, în care își prezenta puterile și a vorbit despre slăbiciunile celui mai mare criminal, Red John, soția și fata lui Patrick Jane au fost omorâte cu cruzime. De atunci, Patrick Jane este detectiv și consultant în Biroul de Investigații California (CBI) și admite că profesia din trecut era o înșelătorie, neexistând puteri paranormale prin care să poți face pe medium-ul și să vorbești cu morții.

Jane elucidează fiecare crimă în parte, datorită talentului său de a observa și analiza fiecare lucru până la cele mai mici detalii. Acesta urmărește interogatoriile și probele strânse de către colegii săi, dând verdictul final și găsind vinovatul. Acesta este personajul care aduce și amuzament serialului, prin lipsa de protocol de care dă dovadă și prin nonconformism, cât și prin ideile pe care le are în rezolvarea fiecărui caz în parte. Este un fel de „Dr House” al acestui serial.

Jane însă nu este aici doar pentru a ajuta CBI, ci pentru a-l prinde pe Red John și a răzbuna moarte celor mai importante persoane din viața sa, soția și fata acestuia. Cu fiecare caz pe care îl rezolvă consideră că este mai aproape de a-l prinde pe Red John. Și, probabil că, prelungirea capturării lui Red John este prelungită din cauza faptului că o dată cu aceasta, se va sfârși serialul, Jane îndeplinindu-și scopul și dorința sa arzătoare.

Serialul însă este plin de intrigă, emoții, devotament și, bineînțeles, psihologie, ceea ce îl face să fie fascinant în adevăratul sens al cuvântului. Merită vizionat pentru fiecare poveste în parte și pentru fiecare mică cheiță din sfera psihologiei ce ne este dezvăluită în diferite episoade.

Aștept părerile voastre despre serial, după ce veți viziona măcar un episod din acesta.

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – filmul

Așează-te frumos în fața calculatorului sau laptopului (nu, nu sunt același lucru) și răspunde-ți următoarelor întrebări:

Ești elev?Dai bacul anul acesta? Anul viitor? Peste doi ani? Peste trei? Peste patru? Peste mai mulți?
Trebuie să știi acțiunea dar nu ai chef să citești?
Ai terminat liceul?
Nu ai ce face altceva mai bun și ești curios ce-i cu romanul ăsta?
Vrei să pari mai inteligent că știi ce-i în romanul ăsta?

Răspunsul la toate întrebările tale este…… tadadadaaaaam: SĂ CITEȘTI CARTEAși apoi să te uiți la film.

DE CE?

Da. Bună întrebare. De ce ai pierde ore din viață citind, stricându-ți ochii și multe alte chestii, când te poți frumos relaxa văzând filmul?

DE CE?

Simplu. Și am să o iau pe părți:

1. Dacă ești la liceu și-ți pică asta la bac, iar tu poveștești filmul, TE ASIGURcă nu iei bacul. Am să povestesc mai jos de ce.
2. Dacă pur și simplu ești curios (ai terminat liceul) și vrei să pari mai inteligent într-o discuție printre mulți alții care au citit, TE ASIGURcă o să pari prost și pe lângă subiect. Am să povestesc și asta, tot în rândurile de mai jos.

Eu am citit cartea pe la sfârșitul clasei a IX-a. Cam acum patru ani. Recent am văzut și filmul. Cam acum 2-3 săptămâni. Rezutatul? Dezastru total. Dezamăgire totală. În film este per ansamblu pusă în scenă povestea romanului. Și cam atât. Sunt prezente moartea unchiului. Averea lăsată în procent majoritar nepotului favorit, anume personajul principal masculin al operei. Soția frumoasă. Plecarea pe front. Războiul. Separarea celor doi. Gelozia personajului principal. Sfâtșitul. Însă acestea nu sunt relatate ca în carte. Este o poveste ce se bazează pe romanu, nu povestea romanului în sine (dacă înțelegeți ce vreau să spun). Numele personajelor sunt schimbate în film. Sunt diferite față de cele din carte. Iar dacă scrii la bac numele personajelor din film și povestea ca în film, om ești. Te poți considera picat la bac! În film se folosește numele de Tudor Gheorghiu, iar în carte numele de Ștefan Gheorghidiu. În film se folosește numele de Lena Gheorghiu, iar în carte este numele de Ela Gheorghidiu. Iar lista ar putea continua cu nume de personaje care nu există în carte și există în film. Povestea, în film, este conturată diferit față de cea din carte.

Așadar, baftă la bac cu filmul (o să picați cu brio) și baftă celorlalți în grupurile de oameni culți (o să vă faceți de râs cu brio)! Ieeeei. Ce amuzant sună!! Nu serios, mie chiar îmi pare amuzantă o astfel de situație, fie la bac, fie într-un grup.

Păreri personale? Mi-a plăcut cartea. Este un subiect care merită să i se acorde atenție. Intrigi la tot pasul. Situații limită. O aventură dramatică continuă, aș puta spune. Mi-a plăcut și filmul, luându-l separat în totalitate de carte. Sunt puse în evidență anumite trăsături ale personajelor. Caracteristici esențiale existenței lor, chiar dacă sunt mulate pe alte personaje. Adică personaje inexistente în carte.

Să povestesc filmul sau cartea? Nu am să o fac. Dar voi puteți viziona, respectiv citi. În ordine inversă față de cum tocmai le-am precizat. Sau cum vreți. Important e să citiți cartea pentru a face cunoștință cu adevăratele relatări ale lui Camil Petrescu.

Întrebare:

Începi cu:
Filmul sau cartea?
Cartea sau filmul?
Tu ce ai alege?

Da. Știu că-s trei întrebări. Răspunde și tu la toate printr-un singur răspuns. Contopește răspunsurile. N-or să se certe. Te asigur.

Film by moi

Ah. Sunt poliglotă. Un singur titlu în 3 limbi. Pffff.

Da. Știu. Patetic. Și nu… nu-i nevoie să-mi spuneți voi. Știu și singură. Mulțumesc.

Ideea acestui post? Inexistentă.

De ce scriu? Ca să nu cred că pierd timpul degeaba. Măcar să-l pierd scriind. Sau cu folos, ca să zic așa.

Ce-i cu titlul? Știu. E bizar. În afară de asta? E o leapșă. Pe care am primit-o de la Emil cel Minunat și apoi de la Daniel Craioveanul. Și nu vi se pare și vouă că eu tocmai le-am dat nume de maneliști aici pe blog? Și ce? Mie-mi plac. MUHAHAHAHAHA! Vai și ce drăguță suuuuunt! Nu.

Știu. Știu și asta. Mai sus pare că aberez. dar să revenim la leapșă. O leapșă despre și cu filme. O leapșă cu o singură întrebare. Leapșă pe care nu o dau mai departe, ci invit pur și simplu pe oricine să o preia.

Ce filme aș face eu?

Am să le iau sistematic, așa…  ca la anatomie:

• un film despre dorința oamenilor de a scrie, de a se exprima în online; viața unor astfel e oameni; relațiile dintre astfel de oameni; un film pro și contra unei astfel de vieți „online”; ar fi un fel de film documentar.
• un film despre adolescenți și dificultățile lor de zi cu zi; despre conflictul dintre generații.
• cred că mi-ar plăcea să regizez un film despre blogging.
• un film despre importanța cărților și despre minunăția din spatele cuvintelor fiecărei pagini în parte, căci se ascunde un întreg Univers dincolo de toate acele cuvinte minunate.
• un film despre viața unui alpinist și iubirea acestuia pentru munte.
• un film despre dezinteresul profesorilor, cât și al elevilor din ziua de azi.
• aș ecraniza toate operele literare care nu au fost ecranizate până acum și aș încerca să redau în film cât mai multe detalii din carte.
• sunt un mic drăcușor… deci aș face un film despre viața mea tumultuoasă și plină de aventuri care de care mai interesante.

Și cam atât. Și ce mama naibii.. că eu n-am nimic nici în clin nici în mânecă cu cinematografia. Nu mai fac niciun film. Ba da. Fac unul. În mintea mea. Și anume: ecranizarea manualului de anatomie pentru admiterea la medicină. Iar filmul l-aș intitula ala: „Holly Bible!”. V-am lăsat mai jos și un poster al filmului. Mamă ce genială sunt. Aș merita un premiu Oscar pentru un asemenea film. Cu siguranță ar fi cel mai vizionat film din întreaga lume. Toți cei care ar da admiterea l-ar vedea cel puțin o dată pe săptămână.

Și gata. La revedere. Oamenii se mai bagă și în scutece (cum e cazul meu). Mai și dorm (cum e cazul altora). Etc.

Ecranizarea cărții „Memoriile unei gheișe”

Ieri m-am apucat să scriu un fel de recenzie a cărții „Memoriile unei gheișe”, carte pe care am citit-o pe vară. Așa cum am spus și ieri, m-am apucat să citesc cartea îndemnată de alții dar și e propria mea curiozitate. M-a fascinat. Personaje, locuri și peisaje atât de amănunțit descrise, încât ești transpus ca cititor printre rânduri în mijlocul acțiunii și privești totul cu ochii unui spectator uimit în fața unei piese cât se poate de bună.

Tot ieri v-am promis încă din începutul articolului că vă voi vorbi astăzi și despre ecranizarea cărții „Memoriile unei gheișe”.

sursă imagine: Google Images

Eu m-am pus să văd filmul imediat ce am terminat de citit cartea. Așteptam să-mi văd propria imaginație transpusă pe ecranul calculatorului. Însă, încă din primele scene am fost dezamăgită de film. Totuși, asta nu m-a întristat și m-am uitat până la capăt. La sfârșit eram copleșită de o tristețe și o fericire, ambele imense și simultane. Eram tristă că filmul nu a ajuns la așteptările mele după ce citisem deja cartea, dar fericită că era un film bun. Poate că era prea lung și nu s-au luat în calcul toate scenele. Dar tocmai acele scene erau importante, căci și ele erau parte din drumul fetiței ce avea să devină o gheișă în toată firea!

Mai apoi, ei bine mai apoi personajul Mamehăi (o altă gheișă) nu este interpretat de o actriță tânără (care trebuia să fie de vârsta lui Hatsumomo și nicidecum mult mai bătrână) și nici de o frumusețe absolută cum este descrisă în carte. Este chiar ștearsă și trecută. Cred că rolurile se potriveau mai bine invers: cea care o juca pe Hatsumomo să fie Mameha (căci,actriță fiind, putea să aibă și rol bun), iar cea care o juca pe Mameha să fie Hatsumomo (căci, la fel, actriță fiind, putea să interpreteze și un rol rău).

Cea mai mare dezamăgire a fost spre sfârșitul filmului, atunci când Nobu-san a apărut, după ce războiul se terminase, lângă Sayuri (personajul principal) având ambele membre superioare intacte și ferme. Cred că este cea mai mare greșeală a filmului. De ce? Păi, dacă ați citit cartea (pentru cei care ați citit-o) ar trebui să știți că Nobu-san avea un membru superior amputat în urma unui accident de muncă cu mulți ani în urmă. Am revăzut scena aceea de vreo 10 ori pentru a mă convinge dacă văd bine sau nu. Atunci filmul mi s-a părut că este mult prea jos față de carte și că nu-i face onoare deloc.

Dacă începutul cărții a fost omis parțial din ecranizare, sfârșitul cărții a fost omis integral. Cartea se sfârșește brusc cu Sayuri tot în Japonia, când, de fapt, fusese dusă în America de cel care îl iubise o viață întreagă.

Da, ați ghicit! Nu mi-a plăcut filmul! Deloc! Atâtea scene omise. Scene ce aveau o mare însemnătate în rândurile cărții! Atâtea detalii omise (precum vârsta Mamehăi, frumusețea acesteia, tinerețea ei, brațul lui Nobu etc). Mi-a părut rău că m-am uitat la film după ce am citit cartea. Cu siguranță, dacă mă uitam la film și nu citeam cartea, îl consideram o adevărată capodoperă. Căci, povestea din ansamblu este, de fapt, aceeași. Dar, citind cartea, îmi pare că o înjosește.

Aștept, desigur, și părerile altora despre film dar și despre carte (dacă ați citit-o). Dacă doriți, recenzia cărții o puteți citi în articolul anterior.

Inkheart – Inimă de cernelă

Duminică aveam de gând să fiu un copil conștiincios și să îmi urmez întocmai ”lista cu chestii de făcut” pe ziua respectivă. Aveam de făcut o temă gigantică la chimie din cartea cu subiecte pentru admitere și un proiect în Alice (program ce implică informatica aplicată – faci jocuri) de vreo lună și ceva. Nu mai sunt atât de fascinată de ceea ce înseamnă programare fie ea teoretică sau practică, așa că am tot amânat și am amânat și iar am amânat, dând mereu vina pe faptul că nu am nicio idee de scenariu al unui extra-mini joculeț. Din proiectul meu de amânare constantă a făcut parte și ziua de duminică (până pe la orele 16). Căutam să fac ceva numai tema la chimie și proiectul la informatică nu. Căutam să ascult mereu alte melodii decât cele ce deja le ascultasem, căutam să mă uit la TV fără să mă fi uitat la ceva anume. Citeam bloguri. Citind bloguri am dat peste articolul Emiliei ce a definitivat proiectul meu de amânare. Emilia mă îndemna fascinată să urmăresc un film – Inkheart. I-am citit pe nerăsuflate părerile și trăirile, fiind pusă în postura neplăcută de a alege între a viziona filmul sau a mă axa pe teme și proiecte. Bineînțeles, am ales filmul. Adică cine nu ar fi ales un film fascinant precum Inkheart?

Pentru film vreau să îi mulțumesc Emiliei, înainte de a încerca și eu la rându-mi să vă fascinez cu el.

O lume fascinantă. O lume a cărților. O lume ce prinde viață prin ochii fiecărui cititor și cu ajutorul graiului acestuia. O lume în care viața reprezintă fantasticul și fantasticul reprezintă viața. O lume ce pe mine mă fascinează, mă captivează cu totul: atâtea vieți, atâtea schimbări de situații, atâtea sentimente, atâtea personaje și toate cuprinse în paginile cărților cu ajutorul cernelii. Cum ar putea să nu te fascineze cărțile? Cum?

Eu când citesc trăiesc. Trăiesc prin ochii mei în ochii lor sau ei trăiesc în ochii mei. Trăiesc prin cuvinte și tot ceea ce ele descriu și transmit. Trăiesc tot ceea ce cartea redă. Îmi imaginez personaje, îmi imaginez locurile, trăiesc sentimentele lor și felul cum sunt transmise. Mă transform și eu într-un personaj, mă transform în toate și iau parte la fiecare întâmplare. Trăiesc pur și simplu în același timp cu ele, în ele.

De mute ori m-am întrebat ce ar fi dacă ele ar prinde cu adevărat viață în jurul meu? Ce s-ar întâmpla dacă eu aș fi printre ele? Sau dacă ele ar fi aici în lumea mea? Oare s-ar schimba povestea sau doar totul ar părea mult mai real pentru mine ca și cititoare? Oare ar rămâne totul la fel? Oare aș fi și eu un personaj sau aș rămâne tot în sfera cititorilor? Oare ar fi mai palpitant să pot vedea totul în timp real? Oare aș putea schimba firul poveștii după bunul plac? Oare aș înrăutăți lucrurile?

N-am reușit până acum să mă teleportez printre rânduri și cuvinte în paginile cărților sau să scot personajele dintre cuvinte în lumea mea. În schimb, personajele filmului Inkheart au reușit. Au reușit să pătrundă dincolo de cuvinte în lumea fiecărei povești și în același timp să aducă la viață povești. Practic asta a fost ceea ce m-a fascinat, faptul că ei au reușit ceea ce eu nu am reușit vreodată: să aducă la viață personajele.

Un film în care lumea realului și a irealului se îmbină perfect, un film în care cele două lumi se readuc una pe alta la viață. Un film pe care eu vă invit să-l urmăriți, mai ales dacă sunteți niște iubitori înfocați ai cărților. De asemenea îi invit și pe cei ce nu se prea au cu aceste minunății ce poartă numele de cărți. Este un film ce ar putea bucura în multe momente inima oricui.

Ca să vă conving de cele spuse mai sus am să vă las mai jos trailer-ul filmului și sursa online în caz că nu vreți să îl descărcați în calculator (este subtitrat).

sursă youtube (user MoviemanTrailers )

Dans la maison – In the house

Azi, duminică fiind, am să vă îndrept pașii spre vizionarea unui fim peste care eu am dat pe blogul lui Adrian Teglas, Ying Yang Movies. Filmul, merită atenția noastră dar mai ales a elevilor și a profesorilor.

Filmul, ce a câștigat numeroase premii, pune în atenția noastră relația dintre elev-profesor, copil-părinte, profesor-profesor, părinte-părinte, dar pune în valoare și talentul de scriitor al unui elev ce tinde să-și depășească cu foarte mare ușurință profesorul îndrumător. ”Dans la maison”, prin scrierile de zi cu zi ale băiatului, este un film psihologic, de analiză interioară, ce supune atenției noastre frământările de zi cu zi ale elevilor, profesorilor și părinților.

Claude, personajul principal, de numai 16 ani intră în atenția profesorului său de limbă și literatură franceză Germain când acesta își pune elevii să scrie o compunere despre weekend. După o sesiune de 2 și 3, Claude este singurul ce obține un punctaj aproape maxim datorită stilului ce îl aborda și reușea să captiveze pe oricine i-ar fi citit o banală scriere. Fiind captivat de elevul său, Germain își propune să-i devină mai mult decât profesor pentru a face din Claude ceea ce nu reușise să face din el însuși. Prin multă muncă și perseverență, Claude ajunge mult peste așteptările profesorului său.

Însă în ce îl transformă pe Claude toate poveștile sale ce nu știi când sunt reale și când sunt ireale? Ce se întâmplă mai exact în casa prietenului său ce o analizează la rece? Care este reacția profesorului asupra transformării lu Claude într-un adevărat scriitor ce reușea să transpună pe hârtie sentimentele mai bine ca oricine altcineva?

Nu.. n-am să vă spun nici adevărata desfășurare a acțiunii cu toate amănuntele ei și nici deznodământul. Vă las pe voi să descoperiți pas cu pas. Iar pentru asta am să vă las trailer-ul mai jos.

Trailer:

sursă youtube (user MovieclipsCOMINGSOON )

 

Safe Haven

Există momente în viață când vrei să fugi de tot și toate. Vrei să scapi. Vrei să uiți de ceea ce ai fost dar și ceea ce ești, așa că încerci să o iei de la capăt. Încerci să dai viață unui nou TU. Încerci și încerci până ce reușești. Sau cel puțin așa crezi.

Există momente în viață când credința ți se pierde în neant. Uiți astfel să crezi în tine, în cei din jur și în sentimentul mai mult sau mai puțin cunoscut numit iubire.

Există momente în viață când tot ceea ce ai vrei să dai uitării și în același timp să te descotorosești de tot ceea ce vine ca o noutate în viața ta.

Există momente în viață când vrei să te izolezi de tot și toate. În aceste momente cauți un loc sigur pe pământ. Un loc liniștit și cât mai rupt de lume. Un loc în care să te simți în siguranță și în care trecutul să nu poată pătrunde. Un loc al tău și al tuturor în care nimeni să nu te cunoască și pe nimeni să nu cunoști. Asta pare să-și dorească și unul din personajele principale ale filmului, adică ea, refugiindu-se într-un loc sudic unde pământul se întâlnește cu marea. Un loc în care granița celor două dă naștere brizei ce are puterea de a-i șterge petele din suflet ale fiecărei zile.

Există însă momente în viață când totuși vrei ca anumite părți ale trecutului tău să facă încă parte din tine. Există momente în viață când inevitabil lași iubirea să-ți pătrundă din nou în corp, suflet și minte. Te lași purtat de valul ei până când trecutul se bagă cu totul din nou în prezentul tău dorindu-ți din nou să scapi. Să fugi.

Despre asta este și acest film. Despre existența momentelor de slăbiciune, frică, iubire și curaj în viața fiecăruia. Despre dorința de a ceda sau a pierde tot, dar și de a recupera fărâmele importante ce constituie frumusețea unui om atât exterioară cât și interioară. Filmul pune în antiteză tristețea și fericirea, ura și iubirea, dorința de a pierde și a câștiga tot. Practic asta îl definește, punerea în antiteză a elementelor de bază.

Cu un început derutant și o continuare ce pare să prindă contur încet-încet, filmul pare să se desfășoare pe sinusoide. Astfel când totul pare să prindă contur ceva apare și strică perfecțiunea creată, urmând conturarea unei alte perfecțiuni. Inclusiv finalul ce pare a fi unul bun până în ultima clipă, este răsturnat brusc și apare o uimitoare schimbare de situație. Deși pare absurd, tragică fiind, schimbarea este în bine. Tocmai din cauza acestor alternanțe ale schimbărilor de situație filmul este atât romantic cât și presărat cu acțiune și dramatism.

Cam atât am avut de zis. Restul vă las pe voi să aflați, adică cum se întâmplă practic totul.

Știu că cineva aștepta următoare mea recenzie a unui film. Așa că dragul meu Cătălin, poftim recenzie. Sper că ți-a plăcut atât ție cât și celorlalți. Dacă v-a plăcut recenzia vă invit să urmăriți și trailer-ul și bine înțeles filmul ce îl puteți găsi dând click pe adresa de sub trailer. Filmul este în variantă HD.

sursă youtube (user SafeHavenMovie )

The Vow / Jurământul

Bună dimineața!

Chiar că-i bună dimineața de sâmbătă!

Revenind la ceea ce doream eu să vă comunic prin acest post și lăsând la o parte cât de bună e dimineața de sâmbătă, azi vreau să vă propun un film. Un film ce mi-a fost propus la rându-mi de către Eddie atunci când eu căutam cu disperare un film drăguț apărut în 2013. După toate căutările posibile gen: filme online, filme 2013, filme 2013 subtitrate, 2013 filme, filme noi și bla bla bla. După ce tot ce am găsit au fost numai trailere și nici un film complet, în afară de Croods pe care deja îl văzusem la cinema, am renunțat și m-am resemnat la un film din 2012 recomandat de Eddie, după cum de altfel deja am spus.

Eddie mi-a recomandat ”The Vow”, sau ”Jurământul” pe românește. Iar eu am decis să vi-l fac cunoscut și vouă în maniera mea ca să-mi spăl păcatele cu filmul de groază de data trecută și să nu mă mai credeți ”sadică” (aviz amatorilor!).

Am vizionat filmul fără să mă mai uit la trailer. L-am căutat pur și simplu după ce Eddie mi-a făcut o recenzie scurtă (și cam detaliată ea…) și l-am văzut. Cineva știu că mi-ar spune acum: ”Universul a vrut să vezi filmul ăsta cu orice preț!!”. Al naibii el de Univers!

Filmul este unul romantic. Da romantic. Are presărată și puțină dramă și puțină acțiune, dar la bază este romantic și nici nu cred că i-ar fi stat bine altfel.

Bazându-se pe o întâmplare reală, filmul începe ca orice altă poveste de dragoste. Începe frumos: 2 îndrăgostiți, soț și soție, sub fulgii de nea sunt fericiți. Însă fericirea lor, ce dura de 5 ani de zile, este distrusă într-o secundă. Sau poate doar fericirea lui pare să dispară pentru că ea și-o regăsește într-o altă lume, o lume doar a ei din care el nu mai părea să facă parte. Cum și de ce, nu am să vă spun!

Se spune că momentele de cumpănă, acele momente dificile întâmpinate de un cuplu, sunt decisive. Adică ori-ori. Regula pare să se aplice și aici: ori iubirea lor e muritoare ori a ales nemurirea? Și aici intervine suspansul: când tu crezi că totul s-a rezolvat, tocmai atunci visul se spulberă iar particulele-i fine se contopesc cu aerul din jur. Se pierd.

Pentru el, iubirea pare să fie nemuritoare. Iar asta este ce-l motivează în fiecare clipă să lupte pentru ea și iubirea ei. Pentru trecutul lor și viitorul ce-l aveau în plan împreună. Pentru ea, toate astea: iubirea și fericirea alături de el, par a nu fi existat vreodată. Pentru el speranța pare să fie viață, pentru ea…nimic. Și cum se spune că speranța moare ultima și speranța lui… moare, fiind ultimul lucru ce-i rămăsese alături de iubirea ce nu avea să-i moară vreodată, alături de iubirea ce avea să-i trăiască pe veci în suflet.

Dar.. coincidențele există. De ce nu ar interveni și aici. O coincidență a iubirii. Oare apare? Oare reușește totuși iubirea lui să-i trezească iubirea adormită în ea?

Dacă da… sau nu, n-am să vă spun. Am să vă las în schimb să urmăriți trailer-ul de mai jos iar apoi să vizionați filmul.

sursă youtube (user triviatrailers )

 

 

Filme în online

Hai salutare tuturor!

Mie îmi place să mă uit la filme. Și îmi place tare mult. Vouă?

Fiecare film este inspirat din întâmplări reale ce apoi sunt modelate după un anumit scenariu. Orice film are două mesaje: unul bun și unul rău. Practic ambele sunt de bine: unul îți spune cum trebuie să faci, iar celălalt cum nu trebuie să faci. Dacă vrei din orice film poți învăța câte ceva. Fiecare film reprezintă o experiență a ceva sau a cuiva. Prin filme s-a încercat și se încearcă și se va încerca să se transmită mesaje fie cu tentă negativă fie cu tentă pozitivă. Ce e important este că nu contează tenta mesajului. Acesta poate să fie ori negativ ori pozitiv, din ambele poți extrage ceva pozitiv. Cum poți face asta? Simplu: dacă ai un mesaj pozitiv îl iei ca atare; dacă ai un mesaj negativ îi mai adaugi o negație și se transformă în ceva pozitiv. Logic, nu? Cel puțin eu așa fac.

Până nu de mult obișnuiam să îmi downloadez filmele în laptop și să mă uit când vreau la ele. Însă de uitat la film tot o dată mă uit, așa că nu am de ce să îmi încarc memoria laptopului cu N filme degeaba… doar așa ca să le văd o dată și apoi să rămână acolo și să-mi ocupe spațiul degeaba. Așa că am rămas la download-atul filmelor direct în calculator doar atunci când știu că plec într-o zonă fără internet și nu am acces la ele decât avându-le descărcate.

Filme online se găsesc la tot pasul. Există N site-uri cu filme de toate genurile, traduse în diferite limbi. Nu vă așteptați acum ca eu să am vreo listă cu cele mai tari site-uri de filme unde eu intru să le vizionez. NU vă așteptați la asta pentru că nu am. De obicei când aflu de vreun film care îmi place îl bag frumos pe Google și îl caut și mă hotărăsc asupra site-ului ce îmi oferă cea mai bună calitate (de obicei din prima căutare nimeresc o calitate bună).

N-am stat niciodată să fac topuri cu cele mai tari sau cele mai proaste site-uri cu filme online. Fiecare are părțile lui bune și părțile lui proste. Pe fiecare site de filme o să găsești și filme bune și filme proaste, atât din punct de vedere al conținutului cât și al calității. Așa că sfatul meu. pe care îl dau din experiență, e să căutați frumos filmul pe Google și să alegeți din opțiunile propuse cea care vă convine cel mai mult.

Mie una mi se pare mult mai comod, din toate punctele de vedere, să vizionăm filmele online atunci când avem o conexiune la internet. Astfel economisim timpul pe care l-am pierde în așteptarea descărcării filmului, și economisim și memoria laptopului (chiar dacă mai apoi le ștergem… cine le șterge).

Voi ce părere aveți? Să ne uităm la filme online sau să le downloadăm?

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

București – part III: Film de groază

Cuprins:

Part I – The Human Body la Muzeul Antipa

Part II – Trasee-n București

Part III –  ce citești acum

Part IV – Prin spitale

Part V – Concert Aylin

Part VI – Aventură de noapte în București

Prima zi – miercuri 10 aprilie 2013 seara

După ce ne-am plimbat toată ziua prin București am ajuns în sfârșit rupte de oboseală și de picioare, acasă! Când mergi o zi întreagă tot ce îți dorești este să dai peste un pat mare în care să te poți întinde. Peste un pat și un film!

Am dat noi peste pat, dar peste film n-am dat… așa că l-am căutat noi. Iar noi, de ce ne-am uita noaptea după 00 la un film normal ca oamenii normali? Nuuu… noi căutăm filme de groază. Și am căutat… și am căutat… și am căutat din nou… și tot am căutat… și-am căutat noi așa mult timp până când ne-am hotărât asupra unuia. După multe căutări ne-a atras poza și m-ai apui o parte din nume ”The haunting in Conn…”. După ce am dat un click am văzut că era Conneticut, așadar numele filmului este ”The haunting in Conneticut”.

Da… știu… e ciudat, dar cover-ul acesta ne-a făcut să ne uităm la film. Ca să nu o mai lungesc atât, am să vă spun despre ce e filmul, film ce merită văzut în ciuda faptului că este unul de groază :).

Inspirat din fapte reale, ce se spune că au avut loc în casa cu pricina, filmul este unul ce ne vorbește despre curaj și iubire. O iubire ce depășește limitele normalului cotidian și rupe cu putere bariera, trecând în lumea celor ce iubesc dincolo de ei și prea puțin pe ei.

Ni se prezintă o familie normală ce era guvernată de iubire. Doi părinți, 3 copii și o bonă. Un adolescent și doi copilași. Deși era o familie normală, drama lor era mare… sau cel puțin așa credeau deocamdată. Băiatul cel mare era bolnav de cancer, iar starea lui părea să i se înrăutățească pe zi ce trece până când doctorul l-a supus unui nou tratament ce avea să-i promită rezultate favorabile. Însă problemele se țin lanț, astfel că între băiat și tratament intervine distanța. Călătoriile lungi cu mașina îi făceau rău iar tratamentul părea să fie în van. Disperată, mama face tot posibilul să vândă tot și să-și cumpere o casă mai aproape de spital. Totul revine parcă la normal și toată lumea pare să fie fericită. Aici și acum începe însă adevăratul calvar. Casa deținea dincolo de spațiul ei vizibil un mare secret. Un secret ce încet-încet iese la iveală. Un secret de care băiatul este atras ca un magnet. Un secret ce-l face pe acesta să-și dorească moartea pentru ca cei dragi lui să fie fericiți și liniștiți. Lupta cu cancerul devine una minoră spre deosebire de lupta cu spațiul nevăzut al casei. Lupta se transformă într-o luptă cu el însăși. O luptă de viață și de moarte în care avea să învingă ori el ori nimeni. Cine a învins până la urmă? Cum se manifestă curajul și iubirea băiatului dincolo de limite? Cum s-a sfârșit tragica poveste? Care este marele secret ascuns în adâncul casei? Ce fusese de fapt casa și ce găzduise cu adevărat? Asta nu vă mai pot spune! Dar vă pot lăsa alături de trailer-ul de mai jos să descoperiți o parte din istoria nescrisă și întunecată a vremurilor trecute 🙂

sursă youtube (user LionsgateLIVE )

Guest post – Filmele Horror si pasiunea pentru filme

Fiecare om obișnuit are una sau mai multe pasiuni. Fie că e vorba de croșetat sau pasiunea pentru filme, cazul meu, fiecare pasiune a avut un punct incipient. Pasiunea mea pentru filme a început cu adevărat în 2002, când un dvd piratat cu filmul ”Blade” mi-a deschis porțile spre terifianta industrie a filmelor horror.

Filmul care l-a introdus pe Wesley Snipes în liga mare mi se pare ceva obișnuit acum, dar atunci pur și simplu m-a îngrozit. Îmi aduc și acum aminte dvd-ul albastru pe care scria tacticos „Blade I”, iar luna plină din acea noapte se reflecta în el și lumina camera. Proastă noapte mi-am ales să văd un film cu vampiri. După acea ispravă am început să mă simt urmărit de fiecare dată când ieșeam afară noaptea, dar asta nu m-a împiedicat să continui proaspăta pasiune. După ce am vizionat toate filmele ”Blade” am economisit banii de pe o săptămână din care mi-am luat zece cd-uri, pe care ce credeți că am pus, ”Blade: The Series”. Mulți ani mai târziu mi-am dat seama că rolul lui Blade din serial nu mai era interpretat de Snipes, dar ce să zic, mi-a plăcut și așa.

După ce am terminat toate materialele legate de vampirul umanizat Blade, a venit rândul lui ”The Butcher” să-mi provoace fiori pe șira spinării. Din fericire l-am văzut ziua că altfel cine știe ce s-ar fi întâmplat. Povestea horror clasică a adolescenților puși pe distracție care se pierd într-o pădure ca mai apoi să fie măcelăriți pe rând de un maniac, a fost folosită în nenumărate filme, dar culmea, acțiunea acelui film o știu și astăzi în cel mai mic detaliu.

A urmat primul film descărcat de pe ODC și văzut pe un monitor CRT. Filmul în cauză se numea ”Pulse”, filmat în România, a fost picătura ce a umplut paharul de filme horror proaste pe care le aveam la activ. Filmul care a ridicat puțin nivelul a fost ”Thir13en Ghosts”, care chiar și cu ratingul IM-18, l-am vizionat.

Nu cred că a fost un film care să mă bântuie atât de mult timp ca și ”The Unborn”. Acel film a fost groaznic de bun, iar nopțile în care închideam ochii iar mintea îmi sărea imediat la Barto, m-au ținut sub tensiune câteva luni bune.

În ultima vreme filmele horror au avut mult de suferit, piața fiind invadată de tot felul de chich-uri de slabă calitate. Dacă ne gândim la filmele horror cu adevărat bune ale ultimilor cinci ani, degetele de la mâini ne ajung să le contabilizăm.

Din această cauză, acum vreo doi ani am înțeles că filmele horror nu sunt totul, că industria are mult mai multe de oferit. La ora actuală sunt consumator de filme universal, nu mai contează genul, filmul în sine să fie bun.

Sper că anul ăsta industria horror să-și mai revină puțin și să mai avem și noi parte de niște suspans adevărat.

A scris pentru voi Teglas Adrian, blogger la yingyangmovies.wordpress.com. Dacă v-a plăcut sau nu acest articol, vă aștept pe blog pentru un feedback. Salutări tuturor!

Gnarnia – un alt film

Da, Gnarnia este un alt film pe care l-am văzut aseară, în timp ce se presupunea că dorm ca să mă trezesc de dimineață. Este o reproducere a filmului ”Narnia”, însă nu o reproducere ca oricare alta, ci una foarte… hm… SPECIALĂ. Da, ”specială” este cuvântul potrivit.

Probabil vă întrebați de ce o reproducere este specială, că doar este aceeași chestie.. doar că joacă probabil alți actori. Ei bine, nu. Adică da, este o reproducere, dar specială, după cum deja am spus.  Gnarnia, introduce în scenariul Narniei personaje din faimosul Harry Potter, Jack Sparrow, Bruce Lee și alții, făcând o combinație fatală între toate aceste filme. După cum am spus, personajele menționate anterior nu sunt singurele părtașe la această provocare, pe lângă ele mai apar și personaje mondene cum ar fi Paris Hilton.

Sună ciudat. Știu deja asta. Mi s-a părut o prostie și îmi pare o prostie toată această amestecătură de filme și de personaje. Însă această prostie este una tare comică (bine, mie mereu mi s-a părut prostia extrem de comică). Și cum mie prostia mi se pare comică, am râs la fiecare secvență cât pentru mulți ani de acum în colo. Mi-am încărcat bateriile pentru acest început de săptămână.

Mai multe, nu aș mai avea ce să vă zic, pentru că aș intra deja în detaliile filmului și-n povestea lui ( care de fapt e cam aceeași) schimbată puțin de noile personaje ce pică din cer în firul poveștii noastre. Acum.. că tot nu mai am multe de zis, am să vă las alături de trailer-ul filmului, un film cu adevărat EPIC!

sursă youtube (user TheMovieChanneI )

Les Miserables!

Părerea lui Spoil:

Bonjour à tout le monde!. Tocmai ce am ajuns acasă de la cinema. Filmul de astăzi a fost cum o spune titlul „Les Misérables”  tradus în română „Viața unui angajat român” un film pe care îmi place să-l numesc „the bag of chips” trailerul este interesant dar acțiunea și povestea lasă de dorit. Nu pot să neg că nu mi-a plăcut măcar puțin , dar sincer să fiu am mers la acel film din 3 motive mai speciale Hugh Jackman also knowed as Wolverine, Sacha Baron mai cunoscut și ca The Dictator sau Borat, și un final  superba  Helena Bonham. În final tot ce am putut observa în acest film este ca toți francezii sunt rapperi, dacă doriți un film în care nu pot să vorbească mai mult de 3 cuvinte fără să cânte vă sugerez să nu vizionați acest film. Adică na poate că vă place muzică-lul dar sfatul meu NO, HELL NO!  să scurtez filmul numai într-o singură melodie din cele 20+ . Enjoy!

Părerea lui Pishky:

Să vă mai salut și eu? Nu vă mai salut, că vă salută deja Spoil! Eu încep direct. De fapt nici nu știu cu ce să încep mai întâi, cu faptul că mi-a plăcut sau că nu mi-a plăcut. N-am lucrat niciodată cu jumătăți de măsura și nici nu am degând să o fac vreodată, dar de data asta balanța mea conține pe talere fix 2 jumătăți identice de dezgust și de plăcere asupra filmului. Și totuși, cele 2 jumătăți identice se încăpățânează să sfideze orice lege a fizicii dezechilibrând balanța într-o parte și în alta la infinit. Am să încep totuși cu ce mi-a plăcut: subiectul. Da mereu mi-au plăcut filmele cu un astfel de subiect, tocmai de aceea am ținut morțiș să-l văd când apare. E într-adevăr o realitate crudă, dar e o realitate ce a fost, este ( deși se neagă asta) și o să fie mult timp și de acum în colo… și asta numai pentru că mereu or să fie oameni cu și fără suflet :). Însă acest subiect nu s-a știut a fi dezvoltat de către regizor și scenariști..

Nu mi-a plăcut musical-ul, deși în general îmi plac musical-urile… însă doar acelea ce se și potrivesc cu povestea ce vor să o împărtășească oamenilor. Acest musical nu se potriva cu tema. NU. Nu cred că ”mizerabilii” aceia mai erau în stare să-și cânte nenorocirile în situația deplorabilă în care se aflau. Eu una chiar refuz să cred că francezii făceau asta în timpul revoluției și înainte de ea.

De asemenea sunt aproape sigură că francezii patrioți din vremea lui 1800 se răscolesc în mormânt din cauza faptului că filmul este făcut de englezi, în engleză cu numele în franceză. Săracii… ce naționaliști erau și ce pățesc acum. Cred că naționaliștii de atunci cu tehnologia de acum ar fi iscat un adevărat război împotriva englezilor din cauza acestui fapt :D.

Acum, sunt sigură că și Victor Hugo se răsucește în mormânt prin faptul că i-au denaturat conținutul romanului său de la început până la sfârșit, adăugând și scoțând personaje, tăind și lipind alte secvențe.

Secvențele, ei bine secvențele mie una nu mi s-au părut a fi toate filmate în Franța, Paris, ci chiar în Anglia, Londra. Dacă greșesc, mii de scuze, dacă nu.. păcat 🙂 Mi s-a părut la un moment dat a fi Versailles, în câteva secvențe, dar restul, restul păreau a fi în Londra :). Bieții francezi.. ce somn neodihnit or avea ei acum printre morți.Tare rău îmi pare de ei.

Sincer, nu știu dacă să vă îndemn să-l vizionați și voi ori ba. Poate ce nu mi-a plăcut mie, pe voi o să vă încânte și ce mi-a plăcut să vă dezguste. Însă de un singur lucru sunt curioasă: Voi ce părere aveți? Așa că vizionați-l și spuneți-ne și nouă :). Eu una, de curiozitate, m-am apucat să citesc până și romanul alcătuit din 3 volume ce mereu mi s-au părut IMENSE. Nimic nu m-a convins până acum să-l citesc, până la acest film a cărui poveste nu prea bate cu spusele mamei.

P.S. V-am pus mai jos și trailer-ul 🙂

sursa youtube(user PhanaticalJekkie)

sursă youtube (user DanceOn)

 

1900. Un pian

O cutie cu trufe. Un pian cu 88 de clape :). Infinite sunete din alunecarea degetelor pe clape răzlețe, ies. Puțini sunt cei ce știu că pianul, este undeva în topul pasiunilor mele. Cum și de ce așa, nu aș ști să vă explic :). Nimic nu pare însă mai liniștitor decât un cântec de pian, ce-ți alunecă lin fie că sunt ritmuri alerte ori ba. Iar atunci când pianul și pianistul său au în spate o poveste, muzica lor se face a fi mult mai valoroasă pentru fiecare în parte decât era deja. Se spune că: ”Nu ești cu adevărat terminat atâta timp cât ai o poveste bună și pe cineva cui să i-o spui”, iar povestea ce o voi propune în rândurile următoare, este pe departe cea mai bună poveste de viață a unui om ce a trăit o viață pe mare, printre cărbuni, mese de bucătărie, iar într-un final printre sunete de pian. S-a născut pe un vapor și acolo a fost abandonat, pe marginea pianului de la clasa I, într-un leagăn de lemn, a crescut sub valurile mărilor și oceanelor devenind cel mai bun pianist din istorie. A învățat să călătorească prin fiecare colț al lumii cu ochii minții, să pătrundă imaginar în realul lui și să-i uimească pe cei ce avea să-i cunoască, pe fiecare în parte. Având un mister aparte și citind fiecare persoană ce-i trecea ca un fulger prin fiecare privire asupra împrejurului său, reușea să combine fiecare sunet compatibil cu sufletul și trăirile fiecăruia, într-o singură muzică, într-un singur sunet complex ce uimea pur și simplu umanul. Atingea cu tandrețe fiecare clapă în parte, cu o viteză uluitoare și inexplicabilă, le mângâia astfel încât niciuna să nu fie invidioasă pe cealaltă, le mângâia fără să cunoască arta de a o face, fără a fi școlit în vreun anumit fel, în afara faptului că știa să citească, restul pornea din suflet, din simțiri și gândiri. Obișnuia să atingă clapele și să le aleagă succesiunea după fiecare om în parte ce-l privea, obișnuia să-i citească și să le creeze propria muzică, astfel o anumită succesiune reprezenta o întreagă viață de om, era precum… precum un ADN muzical al unei persoane.

Nu știu dacă tot ceea ce am spus mai sus este și real, însă tare mult mi-ar plăcea să fie. E o poveste frumoasă, despre abandon, iubire față de oameni, față de muzică, față de apă și imensitatea ei, imensitatea vieții, a gândirii și a sentimentelor. E vorba și de frică, frica de a atinge vreodată uscatul și de a părăsi oceanul, oceanul deasupra căruia s-a născut, dar uite că nu e vorba și de suferință, e pur și simplu un film în care se bucură de orice pierdere și orice câștig, încearcă să-și înțeleagă viața și imensitatea ei, să-și înțeleagă imensitatea simțirilor și gândurilor în trupu-i și mintea-i limitată. Așa că pentru a pătrunde în toată această scenă plină de mister, vă invit alături de Tim Roth ( protagonistul din Lie to me, Lightman) ce este protagonistul personajului adult din acest film, într-o călătorie uimitoare printre valurile oceanelor și chiar, de ce nu, printre valurile vieții 🙂 pline de sunete muzicale, vă invit după cum v-am spus să aflați legenda lui 1900… așa că, mai jos, poftiți un trailer.

sursă youtube (user Danios12345)

Iar acum, ca totul să meargă mai bine vă invit la un dans cu pianul, da da da.. ați citit bine, un dans cu pianul prin sala imensa de la clasa I de pe vaporul VIRGINIAN 🙂 Enjoy!

sursă youtube (user George7575)

Cirque du Soleil

Ieri am avut o zi tare încărcată. Extrem de încărcată. Școală, casă, masă, oraș casă, film și în sfârșit somn, deși tot pe la vreo 2 noaptea am reușit să adorm. În total, nu cred că am prins vreo 2 ore în cap de stat pe acasă ieri. Poate că nu e tocmai normal pentru un început de școală să stau atât de puțin pe acasă, dar ieri am decis să fiu și eu un copil cuminte, exemplar și toate cele și să le dau și eu părinților mei măcar a mia parte din ce-mi dau ei, așa că i-am scos la film. Bine, nu de ieri m-am hotărât ci de câteva zile bune, de când am văzut că rulează la cinema ”Cirque du Soleil”. Așa că am venit acasă am mâncat și am plecat înapoi în oraș după bilete. Dar acum nu vă gândiți că am fost atât de bună și binevoitoare, ziua de luni am ales-o și eu cu un scop pentru că luni la cinema e reducere, așa că biletul la un film 3D e 10 lei :D. Da, ați ghicit ”Cirque du Soleil” a fost 3D. Per ansamblu, mi-a plăcut filmul, dar hai să vorbim mai pe larg în rândurile următoare, pentru că este un film ce merită să-l vedeți :)!

 

Filmul a început după vreo 10 minute de ascultat muzică în surdină, a început frumos, cu cadrul unui circ și o fată în prim plan. Atât. Într-un final a apărut în centru cu o tentă de 3D, ieșea puțin în relief, titlul filmului ”Cirque du Soleil”, iar mai apoi am fost șocată, foarte șocată să aud în boxe titlul tradus în română. Am fost dezamăgită, foarte dezamăgită. De fel nu suport filmele care sunt dublate în limba română. Îmi place să aud vocile lor, în orice limbă, chiar și una tribală, numa să fie ale lor și mă mulțumesc cu o traducere în subsolul ecranului. Așa că tare fericită am fost să văd că majoritatea acțiunii filmului s-a petrecut pe mut, lăsându-te să te bucuri de muzica de fundal a filmului și acrobațiile circarilor dintr-o altă lume 🙂 Și dacă tot am început cu punctele slabe și ceea ce nu mi-a plăcut, vă mai spun și faptul că mai bine îl vedeți 2D, la fel ca orice alt film, deoarece diferența dintre 2D și 3D nu e foarte mare, poate doar la bani. Să vă spun acum părerea mea personală despre 3D: păi eu când mă gândesc la 3D, mă gândesc să îi văd cât mai aproape de mine, să fiu acolo în cadrul peisajului din care fac chiar ei parte, la fel ca în vise.. eu să fiu spectatorul invizibil din scenă, iar totul să se petreacă în jurul meu ori în fața mea, pe lângă mine sau chiar prin mine. Asta înțeleg eu prin 3D, iar ceea ce am văzut până acum, nu bate cu ideile mele.

 

Revenind la acțiunea filmului, căci despre asta am zis că vă vorbesc, ei bine nu sunt chiar așa multe de zis și nici nu trebuie să fie multe, că doar de aia vă propun să vă uitați la el, ca să descoperiți singuri întreaga acțiune. Vă pot spune însă că filmul se bazează pe momente din spectacolul unui circ demn de marele ”Cirque du Soleil”, ceva ce nu ai ocazia să vezi la fiecare reprezentație din oraș unde aduc găini în loc de elefanți și mai știu eu ce alte d’astea. Asemenea reprezentații să tot vezi, pentru că te uimesc cu felul în care își pot contorsiona trupul în tot felul de situații și provocări. Dar asta nu e tot și poate aici intervine partea cea mai frumoasă a filmului, intervine firul poveștii de dragoste dintre o spectatoare și un acrobat. E nevoie de o singură privire în curtea circului, fără ca vreunul din ei să fie nevoiți să se mai întoarcă, o singură privirea ca ea să fie convinsă să-i urmărească numărul de acrobație. O altă privire în timpul spectacolului. Cu subânțeles, fără subânțeles rămâne de văzut :), însă datorită acelei priviri amândoi devin captivi într-o lume a circarilor, căutându-se unul pe altul. Și tocmai atunci când sunt cel mai aproape de a se întâlni, destinul îi desparte din nou. Doar că, atunci când se întâlnesc, după numeroase ”peripeții”, nimic nu-i mai oprește să-și facă numărul, împreună și pentru totdeauna 🙂

Mai jos, am să vă las trailer-ul ce sper ca alături de cuvintele pe care tocmai le-am înșirat mai sus să vă îndemne spre vizionarea filmului.

sursă youtube ( user joblomovienetwork )

Stupid media is stupid. De la moarte brusc la divorț :)

Am scos televizorul din priză, la propriu … bine nu știu cum ar fi un televizor scos din priză la figurat dar nu mai contează. Probabil vă întrebați de ce am făcut asta. E simplu. M-am săturat ca de atâtea zile să vorbească despre Sergiu Nicolaescu, de moartea lui, de cine a fost, de ce a fost, de ce n-a fost, de copilul nelegitim, despre incinerarea lui și despre toți oamenii de rând ce-i criticau alegere. E alegerea lui fraților, respectați-o… eu spre exemplu vreau să fiu mumificată, NA! Bine, practic nu faptul că s-a discutat despre Sergiu Nicolaescu este problema, problema este că s-a discutat în prostie și că, până acum, nu s-a prea omorât media să-l elogieze constant ori să ne vorbească despre filmele lui sau mai știu eu ce. Dar, așa cum se întâmplă de prea multe ori, după ce moare un om este apreciat, iubit și mai ales cunoscut. M-a indignat să văd atâția oameni indignați la rândul lor asupra incinerării lui, asupra locului unde ar fi urmat cenușa să fie depusă, asupra faptului că avea o nevastă de 35 de ani, iar ei, aceiași oameni (unii), nu-i știau un film ( citez: ”-Cine a fost Sergiu Nicolaescu? -Un om mare! – Dar ce a făcut el? -Nu știu!”), cam așa ceva am văzut eu într-un interviu. Bine, acum, sincer nu știu care au fost mai indignați că n-au știut de soția de 35 de ani ce-i era alături încă de când ea avea 18, media sau oamenii? Dar, sunt 99.9% sigură că ciuda cea mare se găsea asupra celor din media, ce n-au reușit timp de atâția ani să afle un asemenea mare secret de pe urma căruia ar fi mâncat mulți bani și înainte, nu doar acum, la moartea faimosului regizor. M-a indignat să aflu că atâția străini îi cunosc mai bine filmele decât noi, m-a deranjat să aflu că prin alte părți, străine, acestea sunt difuzate mereu, iar ele sunt suport pentru studenții de la actorie din străinătate.

Singurul lucru ce pare a fi bun din toată această mediatizare, ce i-a fost făcută prea târziu, este faptul că mulți, au aflat în acest fel câte puțin despre el. Nu zic că nu ar fi fost cunoscut pentru că aproape oricine asocia numele de Sergiu Nicolaescu cu actorul și atât, dar acum, acum poate au aflat ceva mai mult despre el și nu doar că a fost un simplu actor ci și un mare și renumit regizor, dar asta doar în străinătate. La noi era doar mare și atât, la noi era doar ”periat” atunci când se simțea nevoia, că așa se obișnuiește, în mentalitatea noastră, să se întâmple cu orice persoană, fie ea vedetă ori nu. Un alt lucru bun din această mediatizare s-a întâmplat chiar în orașul meu, în Târgu-Jiu, unde în noapte dintre 4 și 5 ianuarie, la cinematograful ce îi poartă numele, Sergiu Nicolaescu, s-au difuzat filmele regizate de acesta, dar și cele în care doar a jucat, iar astfel atât cei bătrâni cât și cei tineri s-au putut bucura de ele. Păcat însă că momentul a fost înainte stricat de îmbulzeala oamenilor, ca drept dovadă incultura tipică omului din ziua de azi. Din fericire sau din păcate, nici nu știu exact care îmi este sentimentul în această privință, am fost plecată prin munți la acea vreme, așa că nu m-am putut minuna de dorința apărută de nicăieri de culturalizare la cinematograf cu filme ce au făcut istorie prin faptul că intrarea era liberă. De fapt, asta era, intrarea era liberă, așa că de ce să nu ne ducem să ne înghesuim pe gratis ca oile/vacile/boii/măgarii/caprele și alte animale cu creier de dimensiuni mici.

Dar iacătă că această știre cu moartea lui Sergiu Nicolaescu a dispărut brusc din primele pagini ale ziarelor și de prin toate emisiunile de pe la TV, fiind înlocuită brusc în câteva minute cu bomba despărțirii dintre Bănică JR. și Marin. De parcă poporu de asta moare de foame că nu știe despre Marin și Bănică JR…. de asta nu dormim noi liniștiți noaptea că nu știm ce-i în familia lor, ce-a fost, ce îi macină, ce nu-i macină, de ce s-au despărțit, de ce n-au continuat și alte porcării cu care media ne umple nouă creierul în fiecare zi. Iaca așa a murit Sergiu Nicolaescu aproape de tot de pe buzele celor din media dar și ale oamenilor ce acum sunt ocupați să le facă poze prin avion celor doi soți și să le trimită pe la reviste de scandal mediocre din România, demne să fie arse:). Cu despărțirea celor doi, Sergiu Nicolaescu nu a murit doar trupește și sufletește pe Pământ ci și imaginativ din viețile noastre, ale tuturor, sau.. poate doar din a celor dornici numai de publicitate 🙂

Eu, pe mai departe nu am să mă apuc să vă vorbesc despre filmele lui Nicolaescu și despre succesul acestora pe acea vreme în țară și în străinătate, ori succesul lor actual doar din străinătate, n-am să mă apuc nici să vă vorbesc despre viața lui, copilăria lui sau cum a evoluat ca om. Vă spun doar că este gorjean, s-a născut chiar în Târgu-Jiu, a copilărit puțin în Cărbunești, apoi la mătușa sa în Târgu-Jiu, după care în Timișoara, iar în cele din urmă a ajuns la București. Dar atât, mai departe vă invit chiar pe voi să căutați  și să aflați despre el pe net, că-i mare-n toate cele 3 dimensiuni 🙂

Frankenweenie

Hmmm…. Nu știu exact de la ce provine numele de ”Frankenweenie” ori ce înseamnă, însă vă pot spune ca este un … film. În germană ”Franken” se traduce… Franconia, un alt cuvânt enigmă pentru neuronii mei dar ulterior am aflat că este o regiune din Bavaria Germania, fiind una dintre cele 13 regiuni unde se produce vin( thanks a lot dear Wikipedia), iar ”weenie”, apăi ”weenie” din engleză se traduce o persoană studioasă plictisitoare adică un.. tocilar :). Deci într-o traducere liberă a limbii germano-engleză ar însemna ”Tocilarul din Franconia”, doar că acțiunea nu se petrece nici în Franconia, nici în Bavaria și nici în Germania ci în Olanda, deci… ce legătură are ”Franken” cu ”Weenie” aici? Da, corect, niciuna! Așadar, pentru mine titlul ales filmului este încă o enigmă, acum dacă vreunul din voi este mai luminat ca mine la minte vă invit cu plăcere și mult interes să-mi împărtășiți opiniile voastre  în legătură cu titlul filmului.

 

Trecând peste problema mea neuronală de a nu înțelege titlul acestui film, vă pot spune că el este chiar… interesant. Da, este interesant. Este un film animat, cu personaje desenate puțin anormal, amuzante ca și înfățișare, ciudate, dar care aduc puțin cu latura umană și înfățișarea noastră. Bine.. puțin mai mult :D. Deși este realizat în 2012 aduce cu anii 1950 când filmele și desenele erau alb-negru. De ce? Pentru că este.. alb-negru! Și nu, nu este deloc ciudat sau plictisitor  datorită acestui lucru, ori chiar obositor? Nu, este chiar relaxant având doar două nuanțe de culori de la alb la negru, odihnind ochii și captivând parcă mai mult atenția. Acum, dacă v-am vorbit puțin despre cum este realizat filmul din punct de vedere tehnic, să vă spun câte ceva și despre poveste, nu? Că doar asta e partea cea mai atractivă.. cred?!Sau nu?! În fine, povestea filmului este bazată pe prietenia dintre om și câine, ființa cea mai devotată din punct de vedere al sentimentelor față de om ( sau cel puțin așa se spune) și ce se produce în sufletul geniului în știință, singuratic din punct de vedere social, atunci când unicul lui prieten… poc.. moare stupid, vrând să-și ajute stăpânul. Victor(omul), din copilul pasionat de știință și de noul profesor, după moartea prietenului său, devine și mai închis în el, gândurile sale fiind îndreptate doar către Sparky ( cățelul ) și cimitirul de animale (pentru că da, în film există un cimitir al animalelor, cu tot felul de cruci.. drăguțe – da știu, pot fi și .. morbidă uneori?!). Astfel, dragostea lui pentru știință și noul profesor revine atunci când profesorul realizează un experiment în fața elevilor săi  despre cum o broască, pin șocuri electrice constante asupra mușchilor își poate mișca picioarele. Brusc, Victor, are o sclipire și va face tot posibilul să-și readucă prietenul la viață, folosindu-se de experimentul ce avea să-l încerce pentru proiectul său la științe propus de profesor pentru proiect. Reușește oare Victor să-și aduce prietenul la viață? Dacă da, care sunt consecințele acestui fapt? Dacă nu, de ce? Ce se petrece oare mai departe? Cum vor încerca ceilalți colegi să-i fure ideea pentru proiect și ce urmări grave vor avea aceste încercări? Care este deznodământul acestui film vă las pe voi să descoperiți urmărindu-l! Ce vă mai pot spune despre el, hm… păi este o combinație între comedy-horror, o combinație reușită zic eu, cele două îmbinându-se perfect în fiecare scenă, completându-se una pe alta.

 

Mie una, mi-a plăcut și mi-a plăcut mult. Inițial voiam să văd cu o prietenă (plictisite fiind în cabană după o zi de schi și multe jocuri de remi) un film horror care să ne trezească puțin la viață, așa că am căutat un film pe google ( filme horror 2012), iar primul din lista celor de la CineMagia.ro ( cărora le mulțumesc) a fost chiar ”Frankenweenie”. Ne-a atras numele ciudat, ne-am uitat la trailer și ni s-a părut drăguț și interesant. Ne-a fost lene să așteptăm să se încarce pe vreun site ori să îl căutăm pe vreunul, așa că mai bine l-am descărcat de pe filelist în câteva minute… bune minute și multe(ciudat… nu?). Acesta nu pot spune că este un film horror în totalitate ori cu adevărat horror, pot spune că au fost într-adevăr momente când m-a ținut cu sufletul la gură, dar nu m-am speriat… cred?! (cel puțin eu nu am simțit asta pe pielea mea). Mai departe vă invit să vedeți trailer-ul și să ascultați melodia de final a filmului animat, pentru că da, anumite momente și puncte culminante sunt însoțite de melodii ce chiar merită ascultate și adăugate undeva într-un playlist (dar asta este doar opinia mea).

sursă youtube ( user Trailers4Utube )

sursă youtube ( user disneymusic )

 

 

Our Home, Earth!

Ieri seară am văzut un film pe PROTV despre istoria Wushu-ului, interesant, frumos, insuflând dreptatea printre telespectatori, puterea de concentrare și mărinimia unui om. un film a cărei recenzie voiam să o fac astăzi, însă m-am răzgândit, când, după ce s-a terminat filmul respectiv mi s-a recomandat să văd un documentar pe nume ”Home”. Ce m-a convins să-l văd din prima? Convingerea cu care mi-a spus ”pe mine m-a marcat acel documentar!” Așa că la ora 12 jumătate noaptea, după ce Dolcele mi-a afișat un anunț mare în locul a ceea ce a fost odată PROTV la TV cum că nu va mai fi difuzat și bla bla bla, m-am pus frumos pe laptop și am ”search-uit” după respectivul documentar. L-am găsit repede pe youtube și pe filelist, însă după multe cugetări am decis să-l downloadez fain frumos în laptop, însă vouă am să vă las ceva mai jos documentarul de pe youtube despre care vă voi vorbi puțin mai jos, într-o scurtă recenzie ce cred eu că va fi destul de atractivă încât să vă facă să-l urmăriți interesați de ceea ce veți vedea și veți auzi.

Vă provoc la 2 ore de relaxare printre imagini captate de sus. Vă provoc la o călătorie în jurul Pământului și ecosistemelor sale, printre importanța viețuitoarelor și a plantelor. Vă provoc să descoperim împreună legătura dintre mineralele din sol și praful stelar, cum s-au format prima dată apele acum vreo 4 miliarde de ani, cum și de ce au apărut copacii, ce au format cochiliile anumitor specii și cum ne încântă  acestea în prezent, cum a influențat omul în ultimii 200.000 de ani formarea Pământului de peste 4 miliarde de ani, ce a distrus și ce a îmbunătățit prin prezența sa, omul fiind considerat singura specie ce a cucerit un întreg Pământ, lucru ce nu a fost reușit în aproape 4 miliarde de ani de nici o altă specie, fie ea animală sau nu. Documentarul, este unul educativ, plin de curiozități ale lumii ce a fost și a stat de fapt la baza formării noastre, cei ce suntem acum. Este relaxant și ușor de urmărit, pe fundal de muzică clasică dar și melodii specifice anumitor zone cum ar fi zona indiană, combinația dintre peisajele rare, melodii dar și cursivitatea povestitoarei făcând combinația fatală într-un astfel de documentar, alunecându-ți lin prin nervul optic și canalul auditiv, combinându-se în senzații minunate pe cortex. Vă provoc să vă plimbați din fața calculatorului prin spațiul aerian către fiecare loc al Pământului, către mlaștini încă virgine, către râuri secate, păduri încă în rădăcini dar și păduri defrișate. Vă invit să descoperim împreună motivul principal al încălzirii globale și efectele acesteia și cum se face că bariera de corali, frumoasa barieră de corali din Oceanul Pacific a început să… dispară. O călătorie virtuală, din fața monitorului timp de 2 ore printre atâtea frumuseți vă încarcă bateriile cât o vacanță de vis în… Caraibe!? Da, cred că este exemplul cel mai bun.. și poate că această călătorie virtuală vă oferă mai multe decât o excursie de mii de euro/dolari/lire în Caraibe ori alte insule costisitoare :). Descoperiți minunata lume a viețuitoarelor și plantelor și de ce este cea mai importantă veriga sol-aer-apă-viețuitoare-plante de pe Pământ și sursa principală de energie și viață și cum tot ce a fost stă la baza a ceea ce este  și ce va fi. Un documentar în care suntem învățați să chibzuim asupra a ceea ce avem moștenire de miliarde de ani, asupra importanței vieții însuși Pământului și a tot ceea ce există prin el și pe el :).

Toate cuvintele de mai sus nu reprezintă nici măcar 0.0001% din ceea ce documentarul de mai jos va avea de oferit prin imaginile și muzica sa! Vă doresc vizionare plăcută.. și.. pe mâine :)!

sursă youtube ( user homeproject )

The myth :)

Acest post își avea programarea aseară pe la orele 20. Dar cum nu am apucat să-l scriu până pe la vreo 22, din motive de pregătiri pentru Crăciun, tăind legumele pentru salata de beouf, l-am rânduit spre dimineața acestei zile de duminică, având ca și consecință încă o zi fără desene.

V-am mai spus până acum că-mi plac filmele chinezești istorice, drame, romantice, comedii. Ei bine, filmul despre care am să vă vorbesc astăzi, este un film chinezesc cu Jackie Chan, ce îmbină istoricul, cu drama, comedia, romanticul și acțiunea, un film a cărui acțiune a intrat și în istoria cinefilă, nu doar a omenirii.

Totul începe cu un vis al lui Jack, ce era general în armata dinastiei Qin, a cărui misiune era de a apăra prințesa Chinei într-o luptă neprevăzută, continuându-se cu dorința unor cercetători de a descoperi cheițele mitului nongravitației într-o anumită parte a pământului ascunsă și încă nedescoperită de civilizația actuală, dar și a mitului nemuririi. Toate acestea nu aveau să fie însă în folosul omenirii, ci în scopuri mârșave ce ar fi putut da peste cap o istorie, un prezent și un posibil viitor. Neștiind scopul în care avea să fie folosit Jack în această misiune, decide să-și ajute bunul prieten din copilărie în descoperirea primului mit și pornesc călătoria spre un vârf de munte, unde un bătrân sfida de pe un templu gravitația prin rugăciune și se ridica în aer, zburând, precum doar zeitățile se credea că o pot face. În timp ce toți credincioșii ce urcau pe munte pentru a-l vedea pe bătrân, în momentul ”înălțării” sale în aer, îngenuncheau, cei doi reușesc să pătrundă în templu, până în camera unui mormânt, mormânt ce plutea de asemenea în aer la o înălțime destul de mare sub bătrân însă. Pe când Jack se chinuia să citească povestea prințesei ce se afla de sute de ani în acel coșciug de piatră, prietenul său smulge o piatră prețioasă de pe una din statui: bătrânul dispare, coșciugul se prăbușește. O lanternă se aprinde, iar tabloul prințesei din vis apare în ochii mirați ai lui Jack, a cărui poveste ce deja o citise îi părea atât de familiară. De aici, totul se schimbă. Dorința lor mârșavă de a descoperi două mituri ce erau cuprinse într-unul singur, devine dorința lui pură și nobilă de a se redescoperi pe sine și de a-și pune în ordine gândurile, mintea. Visul ce era de 3 luni același, salvarea prințesei pe un drum de munte, se continuă acum chiar și pe viu, nu doar un somn, cu acțiuni la care generalul Meng Yi a participat în apărarea prințesei mult iubite. Trecutul se îmbină acum cu prezentul, se alternează unul pe altul la fel ca și succesiunea dintre zi și noapte, doar că la intervale mult mai scurte și mai rapide, ca niște străfulgerări. Ce se întâmplă mai departe? Ce se întâmplă când meteoritul în care gravitația era pur și simplu inexistentă, iar piatra nemuririi, era păzita de toți luptătorii dinastiei Qin și de prințesă? Ce se întâmplă când săbiile se pun în fața armelor de foc din prezent? Este salvat trecutul și o parte din istoria Chinei? Se concretizează fiecare detaliu, sau se distruge totul? Ce se întâmplă cu dorința prințesei de a-l revedea pe Meng Yi din trecut, nu din prezent? Ce se va întâmpla cu dorința mârșavă a cercetătorilor? Cum se va sfârși totul?

Ei.. ei.. eii.. la aceste întrebări nu am să vă mai continui firul acțiunii, ci am să vă invit pe voi să-l parcurgeți pas cu pas, cu fiecare secvență a filmului. iar pentru a vă convinge că merită văzut, am să vă las mai jos un trailer al filmului :)!

O duminică frumoasă în continuare vă doresc :)!

sursă youtube ( user JeckieChanFan)

Trailer-ul nu e cel mai bun, însă în căutarea unuia bun, am găsit chiar și filmul, pe care am să vi-l las un rând mai jos 🙂 Vizionare plăcută :)!

sursă youtube ( user StephenChowMoviesLib)

Vrei să te însori cu mine?

Da, v-ați prins, este o cerere în căsătorie. Dar nu, nu-mi este adresată și nici nu o adresez cuiva. Este într-adevăr o cerere în căsătorie neconformistă, venită din partea unei femei îngenuncheate în mijloc de stradă. Și nu, nu este ceva romantic, este o umilire! Cum și de ce? Ei bine, povestea nu începe tocmai cum v-am zis mai sus ci un pic altfel. Ea este șefa tirană de care se tem toți, el este asistentul supus ce ar face orice pentru o promovare și a nu mai fi sub ordinele ei. Fiind canadiană și expirându-i viza, urma să fie deportată… el urma să fie fericit, pe deplin fericit. Destinul însă nu a dorit o astfel de fericire, ci o alta ce începea cu un mare chin și o mare minciună. De ce chin? Aflând scumpa noastră tirană că avea să fie deportată, iar dragul ei asistent apărând în ușă la momentul inoportun, acesteia îi vine ideea de a se căsători pentru a obține viză și cetățenie americană. Asistentul nostru, după cum am mai spus, era în stare de orice pentru a-și menține slujba și a promova ca și editor, pentru că tot ceea ce iubea erau cărțile, cuvintele și așternutul acestora pe hârtie, așa că nu este prea greu de convins să-i accepte propunerea șefei sale când aceasta îl amenință că nu se va mai atinge niciodată de o carte, un pix sau șansa de a deveni vreodată în viața sa editor. Știind-o răzbunătoare, acceptă… iar de aici firului comic de poveste i se alătură romanticul, transformându-se într-un fir de poveste comico-romantic. Pentru a convinge organele statului de sincera lor iubire și căsătorie, era nevoie de a convinge familiile celor doi, iar pentru asta, un weekend în Silka, Alaska, la familia băiatului, este suficient pentru a definitiva legăturile de ură și nepăsare dintre cei doi și transformarea acestora.

Vă invit astfel să urmăriți o comedie romantică parcurgând pas cu pas firul poveștii celor doi, alături de o bunicuță, doi părinți, un cățel simpatic și fosta prietenă.

sursă youtube ( user UKFilmFactory)

The Hobbit: An Unexpected Journey

Meh.. așa cum știți deja, ieri după-masă, m-am dus la cinema și-am urmărit ”The Hobbit: An Unexpected Journey” în varianta 3D. Pot spune că, 3D, nu m-a fascinat foarte tare, neavând cine știe ce efecte speciale. Însă eu m-am dus mai mult să văd în sfârșit filmul pe care îl așteptam și mai ales să îl văd când își are premiera. Așa că, dacă vreți sfatul meu, nu dați dublu să vedeți acest film 3D, mai bine îl vedeți 2D cu ceva mai puțin bani, tot aia e!

Revenind la film: Mi-a plăcut! Da! Este un film ce merită văzut și chiar vă invit să dați un pachet de țigări pe acest film! Trebuie să știți însă, că povestea acestui film nu se leagă de cealaltă poveste ”Stăpânul inelelor”, adică nu este o continuare, așa cum mulți se așteptau să fie! Dar, nu fiți dezamăgiți, în acest film vă veți întâlni cu Frodo, Bilbo, Gandalf, Smeagol, cu elfii dar și cu neprețuitul inel! De această dată, nu Frodo va fi personajul principal, el luând foarte puțin parte la acțiunea filmului, personajul principal va fi unchiul lui Frodo, Bilbo, un personaj tare drăgălaș, comic, plin de viață,inteligent, curajul ce credea că-i lipsea fiind cea mai mare calitate din adâncul său. Acțiunea se petrece în urmă cu 60 de ani de viața prezentă a lui Bilbo și Frodo, fiind o altă carte pe care Bilbo încerca să o scrie, acțiune petrecându-se chiar înainte cu mult de întâmplare bine cunoscută de noi cu inelul neprețuit și al său stăpân! Este vorba despre o călătorie neașteptată de către Bilbo în recuperarea regatului gnomilor, Erbour ce fusese luat în stăpânire cu mulți ani în urmă de a se petrece acțiunea de către Dragonul Smaug pentru aurul din inima Erbour-ului. Ce se petrece pe parcursul călătoriei? Cum sunt ajutați de către elfi după ce aceștia ”trădaseră” gnomii cu ani în urmă? Cum își dovedește Bilbo curajul și inteligența pe tot parcursul călătoriei? Cum pierde Smeagol prețuitul inel mult căutat de acesta în ”Stăpânul inelelor” și mai ales cum scapă Bilbo ca printre urechile acului de moarte și de Smeagol chiar cu ajutorul neprețuitului inel? Ce rol important joacă iarăși orcii și de ce doreau ei capul regelui gnomilor? Cum se sfârșesc toate peripețiile? Ei bine, aceste răspunsuri la întrebări nu vă pot lăsa decât pe voi să le descoperiți vizionând filmul, fie la TV când o apărea, fie la cinema ori în fața calculatorului! Este un film ce merită văzut chiar și pentru mesajul transmis de acesta, pentru că în ciuda faptului că este un film SF îmbinat cu ceea ce se numește comic aproape tot timpu, mesajul despre ceea ce înseamnă prietenie, iubire, curaj, responsabilitate și asumarea fiecărei decizii luate fie ea bună și rea, nu lipsește din scenariul acestui film! Așa că nu-mi mai rămâne acum decât să vă spun: Vizionare plăcută!

Mai jos v-am lăsat trailer-ul ce sper ca alături de cele spuse de mine mai sus să vă convingă de faptul că filmul, merită văzut!

sursă youtube ( user CieonMovies)

Viață. Aur. Moarte. Iubire. Istorie

Da, toate astea sunt cuprinse în scenariul unui film. Un film ce merită atenția noastră, a tuturor. Un film pe care și eu l-am văzut aseară.

Mă gândeam duminică ce aș putea face cu 10 lei pe care i-aș da pe un pachet de țigări dacă aș fuma… hmm.. pardon.. 10 lei înseamnă mai puțin de un pachet de țigări cu vreo câțiva lei. Sau ce aș putea face cu banii de pe doua beri ori poate chiar cu banii de o bere, sau cu o mică parte din banii pe care unii îi dau pe droguri. Ei bine, da, cred că ați ghicit deja.. am ales să mă duc la un film. Nu știam mari chestii despre el. M-au anunțat niște colegi, m-au convins și aia a fost. Mă temeam că nu o să-mi placă, pentru că din prima, din ceea ce am citit pe net nu am fost încântată și nici titlul nu mă prea încânta: ”The Man With The Iron Fists”. Așadar după cum deja mă știți când nu îmi place ceva din prima cu greu îmi mai place apoi. Dar uite că de data aceasta, acest film a fost unul din acele cazuri la o mie când mi-a plăcut ceva atunci când am pătruns mai mult în subiect.

Dacă titlul începe cu ”Viață”, am să încep și eu prezentarea cu subiectul viață. Ei da, este vorba despre viața unor chinezi din secolul 19, ce trăiau în satul Junglei, iar pentru ei, aurul era cel mai de preț lucru. Pentru aur se varsă sânge și se comit crime la secundă. În lupta pentru aur singura soluție este moartea, atât a celor din jur cât și a propriului suflet. În lupta pentru aur, iubirea și principiile după care ai fost crescut se îneacă în valurile înspumate ale morții. Un film ce reprezintă oarecum o parte din istoria chinezilor. Un film în care te poți bucura de acte istorice, acte de curaj, de iubire, de compasiune, de bunătate, de răutate și toate acestea având printre ele presărat comicul. Cred că toate aceste elemente, îmbinate unele cu altele au făcut în așa fel încât atât scenariul cât și felul cum a fost pus în scenă pe un ecran să mă fascineze și la propriu și la figurat. M-a încântat mereu tactica de luptă a acestui popor, m-a fascinat și nici acum nu s-a lăsat mai prejos. Felul cum se mișcă, cum anticipează fiecare mișcare a celuilalt.. e o adevărată măiestrie.. și nu, nu sunt doar filme, nu sunt doar povești. Aceste tactici și metode de luptă au existat și încă mai există. Există în așa fel încât noi să nu știm de ele, să nu ne fie cunoscute decât sub forma unor mituri ce nu ar avea posibilitatea să fie cuprinse vreodată în sfera realității. Dar gândiți-vă că fiecare poveste a pornit de la un adevăr, un fapt adevărat. Așa este și cu această poveste. Totul pornește dintr-un punct și își creează propriul fir, ca orice altă poveste, până când ajunge într-un punct de final. Însă cert e că își are inspirații chiar și din lumea noastră, noi, oamenii, fiind într-o continuă luptă a banilor și a tot ceea ce înseamnă nonvaloare.

Vă invit acum să urmăriți trailer-ul și mai departe să vizionați și voi filmul. Dacă vreți să învățați ceva, învățați :). Dacă nu, încercați măcar să-i înțelegeți mesajul 🙂

De asemenea a fost însoțit și de melodii sugestive, rap. Sub trailer am să o las pe cea care m-a impresionat cel mai mult, cea care cred că și reprezintă cel mai bine acțiunea filmului.

Ei … v-am convins ?

sursă youtube ( user OffficialTrailers)

sursă youtube ( user Kayrat Wutangov)

Fantoma de la operă

Acum câteva zile am aflat de acest film. Akka Bu mi-a trimis o melodie ( pe care o voi pune și eu mai jos), o melodie ce pur și simplu pe mine m-a încântat și cred că și voi veți simți același lucru. Ei bine, melodia mi-a plăcut, însă mare i-a fost surprinderea lui Akka Bu când i-am mulțumit că mi-a arătat această melodie, neștiind că este coloana sonoră a filmului ”Fantoma de la operă”. Reacția ei a fost: ”Cum nu ai auzit de film :O ? ! Hmm.. e bine nu, nu auzisem, așa cu nu i-am putut promite decât că voi încerca să-mi fac timp să văd filmul. Timp, nu am reușit să-mi fac în ultimele 3-4 zile, deși am fost liberă, însă aseară, mai precis după miezul nopții, când eram și eu decisă că mă voi culca după ”Vocea României”, ei bine, planurile mi-au fost date peste cap chiar de coloana sonoră a filmului ”Fantoma de la operă”, coloană sonoră prezentă în mintea mea la momentul respectiv. Inițial credeam că e o simplă nălucire, doar că pe ecranul mare al televizorului, a apărut ” The phantom of the opera – Fantoma de la operă”. Să fi fost asta o coincidență? Nu știu. Însă m-a surprins plăcut, până la sfârșitul filmului, pe care l-aș revedea mereu cu aceeași dorință și plăcere ca aseară :).

Un film în care muzica și iubirea, alături de ură și invidie, au rolurile principale. Un film încărcat de frumusețile personajelor, de istoria operei, istoria oamenilor, de frumusețea și hidoșenia sufletelor. Un film în care neintegrarea în societate și lipsa iubirii au creat încet încet un monstru în întuneric, pe valsul sunetelor muzicale :). Având ca și roluri principale Christinne, Raoul și Fantoma (Erik), triunghiul amoros ce se creează între cei 3 prin intermediul muzicii, aduce pe scena operei atât ura cât și moartea.

Christinne, este o tânără domnișoară, adusă pe scena operei din milă după moartea tatălui, ce simțea în fantoma ce nu i se arăta decât în cântul minții, un înger păzitor, se face remarcată totuși prin vocea sa pe scena operei, la un moment dat.

Raoul, un tânăr duce carismatic, ce preia conducerea operei alături de alți domni simpatici ce dau un plus de culoare filmului, o reîntâlnește pe Christinne, iar dragostea dintre ei se reaprinde printre notele muzicale.

Fantoma ( Erik) – un personaj mascat atât de problemele vieții, de muzică cât și de o mască reală, o ajută pe Christinne, într-un mod mai puțin obișnuit, din umbră, să-și descopere talentul muzical, îndrăgostindu-se de frumusețea, tinerețea și talentul acesteia încă de la venirea ei în cadrul operei. Măcinat de cicatricile adânci lăsate în sufletul său, se ascunde în adâncurile necunoscute ale operei, așteptând ca sufletul să-i fie eliberat, de fiecare crimă comisă în urma nedreptății aplicate prin bătăi asupra copilului ce fusese cândva, așteptând ca diavolul din el să dispară o dată pentru totdeauna.

Dacă acest diavol dispare sau nu, dacă dragostea dintre Christinne și Raoul este posibilă, ori dintre Christinne și Erik, veți descoperi doar vizionând acest film minunat, presărat cu iubire, muzică, frumusețe, comedie, acțiune, invidie, prietenie și suferință 🙂

sursă youtube ( user vorathiel)

Iar acum, că tot v-am promis la început, vă voi lăsa melodia ce m-a introdus în această lume spectaculoasă de poveste de iubire a muzicii  🙂

sursă youtube ( user lindeseystomp )

Intouchables

Îți mulțumesc pentru sugestie, persoană anonimă :).

Miercuri seară vorbeam cu cineva pe mess ce-mi trimite de obicei în ascultare numeroase melodii instrumentale ( pian, chitară și alte cele). Nu de multe ori sunt dornică de melodii și îmi cer scuze, dar miercuri am fost. Surprinzător mi-au apărut pe ecran niște cuvinte.. cuvinte ce nu aveau o însemnătate pentru mine în momentul acela, cuvinte ce nu le găseam legăturile cu acțiuni din viața mea, cuvinte precum: intouchable, una matinna și ludovico einaudi . Însă toate astea de fapt alcătuiesc melodia interpretului ce apare ca și coloana sonoră în filmul Intouchable. Melodia m-a fermecat încă cu primele note, mi-a pătruns prin vene până și în cel mai adânc colțișor al minții și al sufletului, mi-a răscolit gânduri și amintiri, momente de tristețe și de fericire maximă. Am ascultat-o până la capăt, iar când sunetele s-au oprit filmul cu propria-mi contemplare spre viață s-a oprit brusc lăsând realitatea să-mi inunde din nou privirea :). M-a intrigat, m-a intrigat faptul că mi-am amintit lucruri ce nu voiam să mi le mai amintesc, voiam pur și simplu să rămână îngropate în trecut, însă intriga m-a ajutat să învăț să-mi car amintirile în spate, să nu le uit și să învăț mereu de pe urma lor.

Imediat am intrat pe net și mi-am descărcat torrent-ul filmului. A fost primul film pe care l-am downloadat și văzut în întregime fără să am nevoie de un trailer, un rezumat, ori de o notă a IMDB-ului.. pur și simplu melodia a fost tot ceea ce aveam nevoie, melodia mi-a fost impulsul și dorința. Sunt o fire complicată, pretențioasă: nu mă uit la filme până nu văd un trailer, nu citesc un rezumat și eventual niște comentarii de recomandare ( pozitivă) a celor ce l-au văzut deja. Însă acum după câte ați văzut, am trăit o premieră în viața mea. O premieră plăcută. Filmul m-a lăsat plăcut impresionată și merită văzut. Este un film inspirat dintr-un caz real, cu bune și cu rele, ce îmbină râsul cu plânsul și tragedia cu fericirea, speranța cu deznădejdea. Este filmul la care am râs și am plâns în măsuri egale, filmul ce m-a transpus alături de personaje și de trăirile lor, m-a făcut să simt tot ce se afla dincolo de ecranul laptopului ca fiind trăiri în jurul meu :). Camera însăși se transforma în scena lor de joc dintr-un colț al Parisului. Este un film despre principii și despre artă: a muzicii, a picturii, a iubirii și a trăirii, artă de care lumea este interesată din simplul motiv că este singura urmă care mai rămâne după noi. Un film în care toți banii din lume nu-ți pot cumpăra fericirea deplină, sănătatea. Fericirea adevărată găsindu-și sălașul tot în interiorul lucrurilor mărunte ce nu ne sinchisim să le dăm atenție, lucruri mărunte ce sunt cu adevărat mărețe pentru interiorul nostru.

După cum am spus și mai sus merită văzut și înțeles, merită luat ca exemplu, ca o lecție de viață :). Mai jos am să vă las un trailer și melodia ( pe care am postat-o și în postul anterior). O zi cât mai senină și plină de bucurii!

sursă youtube (user trailers )

sursă youtube ( user MrNewsMusic )

6 iulie

O dimineață răcoroasă numai bună pentru un film… Vă las cu filmul AICI!

Post for 23.07.2011

Astăzi am postat iarăși o recenzie a unui film vizionat tot astăzi în urma recomandării primite de la Papornițacuvorbe, recomandări de filme ce le puteți accesa dând click AICI. În postul de azi, intitulat Asta-i disciplina oare?, veți putea găsi și un link ce vă direcționează către filmul online și de asemenea un trailer al acestuia.

Post + melodie

 

Pentru că ieri am fost ocupată astăzi am pus o nouă melodie a zilei în dreapta jos la VodPod de care nu cred că ați auzit mulți, melodie este de la Tom Baxter – My Declaration, melodia de final a filmului Trust.

Postul de azi se intitulează Trust, fiind o recenzie a unui film cu același nume. În acel post veți putea găsi și un link pentru a vedea filmul online și trailer-ul filmului.