Experiența mea cu topseriale.ro

Cu toții ne uităm pe tot felul de site-uri la serialele noastre preferate. Însă, uneori, se întâmplă ca anumite site-uri să nu aibă toate episoadele. Sau să se oprească cu încărcarea sezoanelor, din diferite motive, într-un anumit punct.

Am tot căutat să văd și eu The Mentalist, cap coadă, într-un singur loc. Și, când l-am găsit pe topseriale.ro, cu toate sezoanele și episoadele, am observat că de la sezonul doi încolo episoadele nu se încarcă. Dau eroare. Dar, ca să nu fiu nașpa, am zis să-i mai dau o șansă și să încerc și Anatomia lui Grey. Din fericire, sunt toate sezoanele și, implicit, toate episoadele. Iar traducerea este ok. La fel și calitatea episoadelor. Nu este cea mai bună, desigur, e totuși un site cu seriale, dar este destul de bună. Nu-i pixelată, deci e ok. Pentru asta, are un plus de la mine.

Interfața siteului, pentru mine cel puțin, nu este una obositoare. Are culori care nu-ți obosesc ochii și-ți permit să stai o perioadă îndelungată de timp pe site. Pe lângă asta, este ușor de folosit și foarte bine structurat.

Ce-mi displace în totalitate la el este multitudinea de reclame. Când intru pe un serial, se deschid reclame. Când intru pe un episod, se deschid reclame și mă pune să aștept nu știu câte secunde și apoi să dau skip. Când intru să dau play la episod și să se încarce, apar iar niște reclame destul de stresante la un moment dat, pentru că sunt și aceleași și mai sunt și lungi. Înțeleg, vezi o reclamă o dată, o vezi de două, de trei… dar deja a zecea oară turbezi efectiv și simți că o iei razna. Și, dacă tot sunt, poate ar trebui să fie ceva mai scurte.

Ce nu-mi mai place este că, atunci când vreau să văd un episod, mă duce de pe o pagină pe alta și-mi deschide și alte pagini. Mi-ar plăcea să rămân acolo. Și, consider eu, reclamele alea ar trebui să fie undeva în dreapta sau în stânga. Dacă îmi vor face cu ochiul, cu siguranță voi intra pe ele și voi vedea despre ce este vorba pe site-ul respectiv, dacă nu, le las acolo și mă uit liniștită la episodul meu.

Sper să-și remedieze acest minusuri, căci au deja un plus foarte mare, seriale cu sezoane întregi. Foarte mulți caută să vadă un serial într-un singur loc, nu să-și caute sezoanele lipsă în disperare pe net. Eu una, recunosc, am căutat foarte mult după sezonul trei din The mentalist la un moment dat. Și e păcat să-l găsești și să nu meargă. Celelalte, din câte am văzut, n-au probleme.

Recomand serialul „The mentalist”

M-am apucat să mă uit la acest serial de ceva timp. Era o încercare după „Lie to me”. Și, deși nu este la fel de explicit ca „Lie to me”, este la fel de fascinant și imprevizibil. Iar cum mie îmi plac tare mult filmele psihologice, care trec dincolo de barierele subconștientului, a mimicii și a profunzimii creierului, vă recomand și vouă acest serial. Chiar merită. Aveți ce învăța din el, dacă vă uitați cu atenție.

the mentalist

„The mentalist”, în traducere, „Mentalistul”, pe care unii îl traduc, absurd ce-i drept, „În mintea criminalului”, datorită întâmplărilor din serial, dar, care, nu au nicio relevanță cu traducerea sintagmei „The Mentalist”, este un serial psihologic, captivant, în care personajul principal, Patrick Jane, descoperă făptașii crimelor, analizând și cele mai mici detalii ale comportamentului suspecților, fiind geniul echipei din care face parte.

Patrick Jane era în trecut medium, pretinzând că are puteri paranormale, vorbind cu morții și transmițând mesajele familiilor acestora, iar după o emisiune televizată, în care își prezenta puterile și a vorbit despre slăbiciunile celui mai mare criminal, Red John, soția și fata lui Patrick Jane au fost omorâte cu cruzime. De atunci, Patrick Jane este detectiv și consultant în Biroul de Investigații California (CBI) și admite că profesia din trecut era o înșelătorie, neexistând puteri paranormale prin care să poți face pe medium-ul și să vorbești cu morții.

Jane elucidează fiecare crimă în parte, datorită talentului său de a observa și analiza fiecare lucru până la cele mai mici detalii. Acesta urmărește interogatoriile și probele strânse de către colegii săi, dând verdictul final și găsind vinovatul. Acesta este personajul care aduce și amuzament serialului, prin lipsa de protocol de care dă dovadă și prin nonconformism, cât și prin ideile pe care le are în rezolvarea fiecărui caz în parte. Este un fel de „Dr House” al acestui serial.

Jane însă nu este aici doar pentru a ajuta CBI, ci pentru a-l prinde pe Red John și a răzbuna moarte celor mai importante persoane din viața sa, soția și fata acestuia. Cu fiecare caz pe care îl rezolvă consideră că este mai aproape de a-l prinde pe Red John. Și, probabil că, prelungirea capturării lui Red John este prelungită din cauza faptului că o dată cu aceasta, se va sfârși serialul, Jane îndeplinindu-și scopul și dorința sa arzătoare.

Serialul însă este plin de intrigă, emoții, devotament și, bineînțeles, psihologie, ceea ce îl face să fie fascinant în adevăratul sens al cuvântului. Merită vizionat pentru fiecare poveste în parte și pentru fiecare mică cheiță din sfera psihologiei ce ne este dezvăluită în diferite episoade.

Aștept părerile voastre despre serial, după ce veți viziona măcar un episod din acesta.

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – filmul

Așează-te frumos în fața calculatorului sau laptopului (nu, nu sunt același lucru) și răspunde-ți următoarelor întrebări:

Ești elev?Dai bacul anul acesta? Anul viitor? Peste doi ani? Peste trei? Peste patru? Peste mai mulți?
Trebuie să știi acțiunea dar nu ai chef să citești?
Ai terminat liceul?
Nu ai ce face altceva mai bun și ești curios ce-i cu romanul ăsta?
Vrei să pari mai inteligent că știi ce-i în romanul ăsta?

Răspunsul la toate întrebările tale este…… tadadadaaaaam: SĂ CITEȘTI CARTEAși apoi să te uiți la film.

DE CE?

Da. Bună întrebare. De ce ai pierde ore din viață citind, stricându-ți ochii și multe alte chestii, când te poți frumos relaxa văzând filmul?

DE CE?

Simplu. Și am să o iau pe părți:

1. Dacă ești la liceu și-ți pică asta la bac, iar tu poveștești filmul, TE ASIGURcă nu iei bacul. Am să povestesc mai jos de ce.
2. Dacă pur și simplu ești curios (ai terminat liceul) și vrei să pari mai inteligent într-o discuție printre mulți alții care au citit, TE ASIGURcă o să pari prost și pe lângă subiect. Am să povestesc și asta, tot în rândurile de mai jos.

Eu am citit cartea pe la sfârșitul clasei a IX-a. Cam acum patru ani. Recent am văzut și filmul. Cam acum 2-3 săptămâni. Rezutatul? Dezastru total. Dezamăgire totală. În film este per ansamblu pusă în scenă povestea romanului. Și cam atât. Sunt prezente moartea unchiului. Averea lăsată în procent majoritar nepotului favorit, anume personajul principal masculin al operei. Soția frumoasă. Plecarea pe front. Războiul. Separarea celor doi. Gelozia personajului principal. Sfâtșitul. Însă acestea nu sunt relatate ca în carte. Este o poveste ce se bazează pe romanu, nu povestea romanului în sine (dacă înțelegeți ce vreau să spun). Numele personajelor sunt schimbate în film. Sunt diferite față de cele din carte. Iar dacă scrii la bac numele personajelor din film și povestea ca în film, om ești. Te poți considera picat la bac! În film se folosește numele de Tudor Gheorghiu, iar în carte numele de Ștefan Gheorghidiu. În film se folosește numele de Lena Gheorghiu, iar în carte este numele de Ela Gheorghidiu. Iar lista ar putea continua cu nume de personaje care nu există în carte și există în film. Povestea, în film, este conturată diferit față de cea din carte.

Așadar, baftă la bac cu filmul (o să picați cu brio) și baftă celorlalți în grupurile de oameni culți (o să vă faceți de râs cu brio)! Ieeeei. Ce amuzant sună!! Nu serios, mie chiar îmi pare amuzantă o astfel de situație, fie la bac, fie într-un grup.

Păreri personale? Mi-a plăcut cartea. Este un subiect care merită să i se acorde atenție. Intrigi la tot pasul. Situații limită. O aventură dramatică continuă, aș puta spune. Mi-a plăcut și filmul, luându-l separat în totalitate de carte. Sunt puse în evidență anumite trăsături ale personajelor. Caracteristici esențiale existenței lor, chiar dacă sunt mulate pe alte personaje. Adică personaje inexistente în carte.

Să povestesc filmul sau cartea? Nu am să o fac. Dar voi puteți viziona, respectiv citi. În ordine inversă față de cum tocmai le-am precizat. Sau cum vreți. Important e să citiți cartea pentru a face cunoștință cu adevăratele relatări ale lui Camil Petrescu.

Întrebare:

Începi cu:
Filmul sau cartea?
Cartea sau filmul?
Tu ce ai alege?

Da. Știu că-s trei întrebări. Răspunde și tu la toate printr-un singur răspuns. Contopește răspunsurile. N-or să se certe. Te asigur.

Film by moi

Ah. Sunt poliglotă. Un singur titlu în 3 limbi. Pffff.

Da. Știu. Patetic. Și nu… nu-i nevoie să-mi spuneți voi. Știu și singură. Mulțumesc.

Ideea acestui post? Inexistentă.

De ce scriu? Ca să nu cred că pierd timpul degeaba. Măcar să-l pierd scriind. Sau cu folos, ca să zic așa.

Ce-i cu titlul? Știu. E bizar. În afară de asta? E o leapșă. Pe care am primit-o de la Emil cel Minunat și apoi de la Daniel Craioveanul. Și nu vi se pare și vouă că eu tocmai le-am dat nume de maneliști aici pe blog? Și ce? Mie-mi plac. MUHAHAHAHAHAdevil! Vai și ce drăguță suuuuunt! Nu.

Știu. Știu și asta. Mai sus pare că aberez. dar să revenim la leapșă. O leapșă despre și cu filme. O leapșă cu o singură întrebare. Leapșă pe care nu o dau mai departe, ci invit pur și simplu pe oricine să o preia.

Ce filme aș face eu?

Am să le iau sistematic, așa…  ca la anatomie:

  • un film despre dorința oamenilor de a scrie, de a se exprima în online; viața unor astfel e oameni; relațiile dintre astfel de oameni; un film pro și contra unei astfel de vieți „online”; ar fi un fel de film documentar.
  • un film despre adolescenți și dificultățile lor de zi cu zi; despre conflictul dintre generații.
  • cred că mi-ar plăcea să regizez un film despre blogging.
  • un film despre importanța cărților și despre minunăția din spatele cuvintelor fiecărei pagini în parte, căci se ascunde un întreg Univers dincolo de toate acele cuvinte minunate.
  • un film despre viața unui alpinist și iubirea acestuia pentru munte.
  • un film despre dezinteresul profesorilor, cât și al elevilor din ziua de azi.
  • aș ecraniza toate operele literare care nu au fost ecranizate până acum și aș încerca să redau în film cât mai multe detalii din carte.
  • sunt un mic drăcușor… deci aș face un film despre viața mea tumultuoasă și plină de aventuri care de care mai interesante.

Și cam atât. Și ce mama naibii.. că eu n-am nimic nici în clin nici în mânecă cu cinematografia. Nu mai fac niciun film. Ba da. Fac unul. În mintea mea. Și anume: ecranizarea manualului de anatomie pentru admiterea la medicină. Iar filmul l-aș intitula ala: „Holly Bible!”. V-am lăsat mai jos și un poster al filmului. Mamă ce genială sunt. Aș merita un premiu Oscar pentru un asemenea film. Cu siguranță ar fi cel mai vizionat film din întreaga lume. Toți cei care ar da admiterea l-ar vedea cel puțin o dată pe săptămânărolling on the floor.

Și gata. La revedere. Oamenii se mai bagă și în scutece (cum e cazul meu). Mai și dorm (cum e cazul altora). Etc.

Ecranizarea cărții „Memoriile unei gheișe”

Ieri m-am apucat să scriu un fel de recenzie a cărții „Memoriile unei gheișe”, carte pe care am citit-o pe vară. Așa cum am spus și ieri, m-am apucat să citesc cartea îndemnată de alții dar și e propria mea curiozitate. M-a fascinat. Personaje, locuri și peisaje atât de amănunțit descrise, încât ești transpus ca cititor printre rânduri în mijlocul acțiunii și privești totul cu ochii unui spectator uimit în fața unei piese cât se poate de bună.

Tot ieri v-am promis încă din începutul articolului că vă voi vorbi astăzi și despre ecranizarea cărții „Memoriile unei gheișe”.

descărcare (1)sursă imagine: Google Images

Eu m-am pus să văd filmul imediat ce am terminat de citit cartea. Așteptam să-mi văd propria imaginație transpusă pe ecranul calculatorului. Însă, încă din primele scene am fost dezamăgită de film. Totuși, asta nu m-a întristat și m-am uitat până la capăt. La sfârșit eram copleșită de o tristețe și o fericire, ambele imense și simultane. Eram tristă că filmul nu a ajuns la așteptările mele după ce citisem deja cartea, dar fericită că era un film bun. Poate că era prea lung și nu s-au luat în calcul toate scenele. Dar tocmai acele scene erau importante, căci și ele erau parte din drumul fetiței ce avea să devină o gheișă în toată firea!

Mai apoi, ei bine mai apoi personajul Mamehăi (o altă gheișă) nu este interpretat de o actriță tânără (care trebuia să fie de vârsta lui Hatsumomo și nicidecum mult mai bătrână) și nici de o frumusețe absolută cum este descrisă în carte. Este chiar ștearsă și trecută. Cred că rolurile se potriveau mai bine invers: cea care o juca pe Hatsumomo să fie Mameha (căci,actriță fiind, putea să aibă și rol bun), iar cea care o juca pe Mameha să fie Hatsumomo (căci, la fel, actriță fiind, putea să interpreteze și un rol rău).

Cea mai mare dezamăgire a fost spre sfârșitul filmului, atunci când Nobu-san a apărut, după ce războiul se terminase, lângă Sayuri (personajul principal) având ambele membre superioare intacte și ferme. Cred că este cea mai mare greșeală a filmului. De ce? Păi, dacă ați citit cartea (pentru cei care ați citit-o) ar trebui să știți că Nobu-san avea un membru superior amputat în urma unui accident de muncă cu mulți ani în urmă. Am revăzut scena aceea de vreo 10 ori pentru a mă convinge dacă văd bine sau nu. Atunci filmul mi s-a părut că este mult prea jos față de carte și că nu-i face onoare deloc.

Dacă începutul cărții a fost omis parțial din ecranizare, sfârșitul cărții a fost omis integral. Cartea se sfârșește brusc cu Sayuri tot în Japonia, când, de fapt, fusese dusă în America de cel care îl iubise o viață întreagă.

Da, ați ghicit! Nu mi-a plăcut filmul! Deloc! Atâtea scene omise. Scene ce aveau o mare însemnătate în rândurile cărții! Atâtea detalii omise (precum vârsta Mamehăi, frumusețea acesteia, tinerețea ei, brațul lui Nobu etc). Mi-a părut rău că m-am uitat la film după ce am citit cartea. Cu siguranță, dacă mă uitam la film și nu citeam cartea, îl consideram o adevărată capodoperă. Căci, povestea din ansamblu este, de fapt, aceeași. Dar, citind cartea, îmi pare că o înjosește.

Aștept, desigur, și părerile altora despre film dar și despre carte (dacă ați citit-o). Dacă doriți, recenzia cărții o puteți citi în articolul anterior.

Inkheart – Inimă de cernelă

Duminică aveam de gând să fiu un copil conștiincios și să îmi urmez întocmai ”lista cu chestii de făcut” pe ziua respectivă. Aveam de făcut o temă gigantică la chimie din cartea cu subiecte pentru admitere și un proiect în Alice (program ce implică informatica aplicată – faci jocuri) de vreo lună și ceva. Nu mai sunt atât de fascinată de ceea ce înseamnă programare fie ea teoretică sau practică, așa că am tot amânat și am amânat și iar am amânat, dând mereu vina pe faptul că nu am nicio idee de scenariu al unui extra-mini joculeț. Din proiectul meu de amânare constantă a făcut parte și ziua de duminică (până pe la orele 16). Căutam să fac ceva numai tema la chimie și proiectul la informatică nu. Căutam să ascult mereu alte melodii decât cele ce deja le ascultasem, căutam să mă uit la TV fără să mă fi uitat la ceva anume. Citeam bloguri. Citind bloguri am dat peste articolul Emiliei ce a definitivat proiectul meu de amânare. Emilia mă îndemna fascinată să urmăresc un film – Inkheart. I-am citit pe nerăsuflate părerile și trăirile, fiind pusă în postura neplăcută de a alege între a viziona filmul sau a mă axa pe teme și proiecte. Bineînțeles, am ales filmul. Adică cine nu ar fi ales un film fascinant precum Inkheart?

Pentru film vreau să îi mulțumesc Emiliei, înainte de a încerca și eu la rându-mi să vă fascinez cu el.

Movies_Films_I_Inkheart_011670_

O lume fascinantă. O lume a cărților. O lume ce prinde viață prin ochii fiecărui cititor și cu ajutorul graiului acestuia. O lume în care viața reprezintă fantasticul și fantasticul reprezintă viața. O lume ce pe mine mă fascinează, mă captivează cu totul: atâtea vieți, atâtea schimbări de situații, atâtea sentimente, atâtea personaje și toate cuprinse în paginile cărților cu ajutorul cernelii. Cum ar putea să nu te fascineze cărțile? Cum?

Eu când citesc trăiesc. Trăiesc prin ochii mei în ochii lor sau ei trăiesc în ochii mei. Trăiesc prin cuvinte și tot ceea ce ele descriu și transmit. Trăiesc tot ceea ce cartea redă. Îmi imaginez personaje, îmi imaginez locurile, trăiesc sentimentele lor și felul cum sunt transmise. Mă transform și eu într-un personaj, mă transform în toate și iau parte la fiecare întâmplare. Trăiesc pur și simplu în același timp cu ele, în ele.

De mute ori m-am întrebat ce ar fi dacă ele ar prinde cu adevărat viață în jurul meu? Ce s-ar întâmpla dacă eu aș fi printre ele? Sau dacă ele ar fi aici în lumea mea? Oare s-ar schimba povestea sau doar totul ar părea mult mai real pentru mine ca și cititoare? Oare ar rămâne totul la fel? Oare aș fi și eu un personaj sau aș rămâne tot în sfera cititorilor? Oare ar fi mai palpitant să pot vedea totul în timp real? Oare aș putea schimba firul poveștii după bunul plac? Oare aș înrăutăți lucrurile?

N-am reușit până acum să mă teleportez printre rânduri și cuvinte în paginile cărților sau să scot personajele dintre cuvinte în lumea mea. În schimb, personajele filmului Inkheart au reușit. Au reușit să pătrundă dincolo de cuvinte în lumea fiecărei povești și în același timp să aducă la viață povești. Practic asta a fost ceea ce m-a fascinat, faptul că ei au reușit ceea ce eu nu am reușit vreodată: să aducă la viață personajele.

Un film în care lumea realului și a irealului se îmbină perfect, un film în care cele două lumi se readuc una pe alta la viață. Un film pe care eu vă invit să-l urmăriți, mai ales dacă sunteți niște iubitori înfocați ai cărților. De asemenea îi invit și pe cei ce nu se prea au cu aceste minunății ce poartă numele de cărți. Este un film ce ar putea bucura în multe momente inima oricui.

Ca să vă conving de cele spuse mai sus am să vă las mai jos trailer-ul filmului și sursa online în caz că nu vreți să îl descărcați în calculator (este subtitrat).

sursă youtube (user MoviemanTrailers )

Dans la maison – In the house

Azi, duminică fiind, am să vă îndrept pașii spre vizionarea unui fim peste care eu am dat pe blogul lui Adrian Teglas, Ying Yang Movies. Filmul, merită atenția noastră dar mai ales a elevilor și a profesorilor.

dans

Filmul, ce a câștigat numeroase premii, pune în atenția noastră relația dintre elev-profesor, copil-părinte, profesor-profesor, părinte-părinte, dar pune în valoare și talentul de scriitor al unui elev ce tinde să-și depășească cu foarte mare ușurință profesorul îndrumător. ”Dans la maison”, prin scrierile de zi cu zi ale băiatului, este un film psihologic, de analiză interioară, ce supune atenției noastre frământările de zi cu zi ale elevilor, profesorilor și părinților.

Claude, personajul principal, de numai 16 ani intră în atenția profesorului său de limbă și literatură franceză Germain când acesta își pune elevii să scrie o compunere despre weekend. După o sesiune de 2 și 3, Claude este singurul ce obține un punctaj aproape maxim datorită stilului ce îl aborda și reușea să captiveze pe oricine i-ar fi citit o banală scriere. Fiind captivat de elevul său, Germain își propune să-i devină mai mult decât profesor pentru a face din Claude ceea ce nu reușise să face din el însuși. Prin multă muncă și perseverență, Claude ajunge mult peste așteptările profesorului său.

Însă în ce îl transformă pe Claude toate poveștile sale ce nu știi când sunt reale și când sunt ireale? Ce se întâmplă mai exact în casa prietenului său ce o analizează la rece? Care este reacția profesorului asupra transformării lu Claude într-un adevărat scriitor ce reușea să transpună pe hârtie sentimentele mai bine ca oricine altcineva?

Nu.. n-am să vă spun nici adevărata desfășurare a acțiunii cu toate amănuntele ei și nici deznodământul. Vă las pe voi să descoperiți pas cu pas. Iar pentru asta am să vă las trailer-ul mai jos.

Trailer:

sursă youtube (user MovieclipsCOMINGSOON )