Vrei să fii cool? Poartă niște teniși converse!

Trăim în era aia în care tătă lumea vrea să fie cool. Dar absolut toată lumea, fără nici o excepție. Nici măcar a mea. Și eu vreau să fiu cool într-un fel sau altul. Cu toții vrem să fim cool și nu cred că avem de ce să o dăm la-ntors sau ceva de genul ăsta. Asta-i lumea în care trăim și ăsta-i trendul în jurul căruia ne învârtim căci, da, ne învârtim în jurul lui „a fi cool”, indiferent de ce implică de fapt acest lucru și de transformările prin care nu suntem conștienți că trecem. Trăim în epoca cool-ului și trebuie să ne conformăm.

Să fii cool e diferit de la an la an. Anul trecut era cool dacă aveai nu știu ce freză. Acum doi ani erai cool dacă purtai nu știu ce tip de îmbrăcăminte ori dacă te afișai în public cu părul îndreptat cu placa, iar acum trei ani habar nu mai am de ce se consideră că ești cool, ori ce te făcea să fii cu adevărat cool în fața celorlalți.

Desigur, lucrurile astea care te fac să fii cool de-a lungul timpului, s-au mai păstrat. Spre exemplul trendul cu îndreptatul părului e în vogă și acum (chiar și eu sunt, uneori, din an în paște, când chiar n-am ce face cum timpul meu, adepta acestui obicei – îmi îndrept părul cu placa și-m testez totodată răbdarea de a lua șuviță cu șuviță).

Și totuși, să fii cool nu-i rău. E cool să fii col atâta timp cât e cool să fii cool pentru tine și nu pentru cei din jurul tău, nu pentru societate. E cool să fii cool că-ți stă bine și că-ți place ție, indiferent de ce e la modă sau ce nu e la modă în momentul respectiv.

Pentru mine spre exemplu, e cool să port teniși converse all star. De ceva ani sunt fanul lor numărul unu și parcă doar în teniși converse m-aș încălța. Îi ador pur și simplu.  În plus, mie-mi place să fiu sport. Adică să mă îmbrac și să mă încalț cât mai lejer. Iar teneșii converse se cam potrivesc la orice timp de îmbrăcăminte, chiar și la alea puțin mai ofice (doar acum se poartă teniși chiar și la costum, nu?).

Pentru mine e important să fiu cool cum îmi place mie, nu cum spun ceilalți. Iar să port teniși converse mi se pare de-a dreptul cool. Plus că arată foarte bine în picioare. Sau cel puțin mie îmi place cum le stă tuturor cu niște teniși. Iar dacă vă întrebați de unde-i iau, ei bine eu îmi cumpăr teniși și haine online. E simplu și rapid. E pentru leneși.

Ție cum îți place să fii cool?

Vine Paștele – o nouă sesiune de parada modei la Biserică

Am mai vorbit despre asta, acum ceva timp. Mai exact, cred, și sper să nu mă înșel, acum vreo doi ani de zile. Doar că atunci era perioada de după sărbătorile de Paște în care vă povesteam cum și-au etalat doamnele și domnișoarele rochiile de seară în fața lui Iisus, că doar o singură dată pe an învie. Ba nu, uneori de două, când nu se pupă Paștele catolicilor cu Paștele ortodoxilor. Mi se pare chiar tare ca un om să fi murit și înviat de două ori la intervale de câteva zile, deși, săracul, după cum știm din istorie, a făcut asta doar o singură dată.

Să revenim însă la defilarea din seara de Învierii, la acea paradă a modei care are loc o singură dată pe an și pe care musai NU TREBUIE să o pierzi. Dacă o pierzi pe asta, pierzi cam jumătate din distracția de care poți avea parte într-un an.

Domnișoarele își pregătesc deja ținuta. Ori și-au cumpărat, ori își cumpără niște rochii de seara ieftine, pantofi cu toc cui de 20, își fac programare la salon și așteaptă ca ziua Învierii să vină pentru a-și etala noile achiziții. Și uite așa distrug o sărbătoare care-i chiar frumoasă. Adică pentru mine cel puțin, e o modalitate de relaxare. Sau ar trebui să fie, că de fapt se transformă într-o stare de amuzament.

Mie mi se pare penibil să aștepți seara Învierii doar pentru a-ți etala ținuta, rochia, pantofii, coafura.  Cred că rochiile de seară, elegante, pantofii cu toc și alte cele, ar trebui să fie regăsite întru cu totul alt loc, precum o nuntă, un botez, undeva într-un local select, dar nicidecum într-o Biserică. Biserica ar trebui să aibă o cu totul altă semnificație măcar în zilele astea importante de sărbătoare.

Rochiile de seară dau chiar prost în seara de Înviere. Iar ție îți piere tot farmecul ăla de divă de care vrei să dai dovadă. Absolut tot. Rochiile se seară nu te fac mai fermecătoare, cum nu te fac nici tocurile și nici coafura. În schimb, te fac să pari cu adevărat penibilă. Eu zic să o pui deoparte, că sigur îi frumoasă rochia, și să o păstrezi pentru un eveniment adecvat unei astfel de ținute. Lasă cumpăratul de haine online acum, special pentru sărbătoarea ce se apropie. Încearcă doar să fii mai bun. Asta o să te ajute mai mult. Iar dacă nu crezi, încearcă!

Treispe îți onorează comenzile în aceeași zi

Dar nu te entuziasma totuși prea tare. Dacă ești din Satu Mare și comanzi tocmai din București, tot în două zile îți ajunge. Sau trei.

Serviciul Treispe, este asigurat de către cei de la Fastius Curier, este oferit exclusiv locuitorilor Bucureștiului și împrejurimilor acestuia și presupune livrarea imediată, sau cât se poate de rapidă a coletului, până în 10 kilograme, comandat până în ora 13, către clientul unui magazin online pentru că da, Treispe nu doar că este destinat exclusiv bucureștenilor, ci exclusiv bucureștenilor care fac o comandă pe un magazin online (se presupune că dacă ești din București și vrei să-ți cumperi un laptop, sau o carte, direct din magazin, nu mai ai nevoie de curierat, nu? – sau cel puțin asta-i logica mea de baltă).

Sinceră să fiu, mi-ar plăcea ca toate magazinele online să lucreze cu acest serviciu. De obicei clienții vor să le fie onorată comanda cât mai repede posibil, iar dacă tu, magazin online, oferi acest serviciu chiar în aceeași zi, cu siguranță vei avea un mare plus și, de ce nu, poate clientul tău chiar te va alege pentru asta, în detrimentul altui magazin online cu aceleași produse și aproximativ aceleași oferte.

serviciul treispe,

De obicei, chiar dacă ești din București, coletul tot a doua zi îți vine. Pentru că na, până cheamă curierul, până-l duce-n depozit, până-l scoate din depozit, se face deja a doua zis. Așa că, un astfel de serviciu pentru Bucureșteni, ar fi chiar util. Mie una mi-ar fi plăcut să-mi primesc tastatura comandată pentru laptop (aia veche era vai de mama ei), împreună cu mouse-ul, în aceeași zi. Cât am așteptat să-mi ajungă, îmi venea să mă urc pe pereți, căci tastatura veche nu mai voia să meargă deloc. Așa că a trebuit să mă înarmez cu multă răbdare și să aștept. Și să aștept. Și să aștept. Iar așteptarea și răbdarea nu sunt absolut deloc punctul meu forte. Puneți-mă să fac orice, numai să am răbdare nu.

Cred cu tărie că toate magazinele online ar trebui să ofere serviciul Treispe clienților din București. Adică, dacă tot există un astfel de serviciun prin care să-ți satisfaci la maximum clienții, de ce să nu-l folosești?

Nu-ți place să dai bani la stat? Ei bine poți face în așa fel încât 2% din ei să se ducă într-o cu totul altă parte: la un ONG

Multora nu le place să dea bani la stat. Urăsc să facă asta. De fapt, stai… cui îi place să dea bani la stat? Nimănui. Ne-am dori cu toții ca toți banii să rămână la noi, fără să fim nevoiți să plătim vreun impozit vreodată în viața noastră, așa cum se întâmplă în țările alea super-super bogate precum: Emiratele Arabe Unite, Qatar, Oman, Bermuda, Insulele Bahamas, Kuweit, Insulele Cayman, Bahrain și căci și Monaco.

Dar cum noi trăim în România și nu trăim în niciuna din țările de mai sus, suntem nevoiți să plătim impozite pe aproape orice: pe casă, pe mașină și pe venit. Că na, într-un fel, dacă statul nu-i suficient de bogat, trebuie să-l ajutăm noi cumva, nu?

Dacă faci parte dintre aceia care trebuie să completeze formularul 200, la început de an 2015, pentru anul 2014 și să-și plătească frumos impozitele la stat pentru veniturile încasate pe lângă salarii, conform declarației 200, ei bine să știi că poți fenta statul și să nu-i dai toți banii, ci mai puțin cu 2%. Muhahahahahah!

Cum poți face asta? Ei bine, atunci când completezi formularul 200, pe care îl poți descărca de aici, poți bifa că optezi ca 2% din banii pe care îi plătești la stat să se ducă spre un ONG în care activezi, ori a cărui activitate o susții pur și simplu pentru că îți place cauza pentru care aceștia luptă. Sau indiferent de motiv, poți dona 2% unui ONG, bifând opțiunea și specificând numele ONG-ului.

Simplu, nu? În plus, te poți bucura că nu ți-ai dat doi banii pe mâna statului și că ai făcut o faptă bună. Ai ajutat un ONG să-și ducă cauza cât mai aproape de a fi îndeplinită și de a putea face lucruri frumoase pentru o anumită categorie de oameni. Sunt cu un pas mai aproape de a-i ajuta și de a crea cât mai multe proiecte frumoase pentru ei, iar asta doar cu ajutorul tău. Fiecare pas contează. Fiecare ajutor. Așa că dacă poți să faci o faptă bună, fă-o!

Uite ce poți face în București ca să te relaxezi și să ieși din starea de confort

Am auzit mulți locuitori ai orașului București spunându-mi că se plictisesc de moarte. Că n-au unde să iasă din casă și că, în afară de acasă – servici și acasă – facultate, n-au efectiv pe unde să se ducă și ce să facă.

Așa că m-am gândit să scriu un articol în care să vă spun că aveți ce să faceți în București. Aveți atâtea locuri în care puteți merge și face diferite chestii pentru dezvoltarea voastră personală, încât veți spune că de data asta sunt prea multe și că nu știți efectiv ce să alegeți mai întâi.

Pentru început, vă puteți plimba prin parcuri. Nu sunt multe pentru suprafața Bucureștiului, dar sunt destule. Plimbatul prin parc vă ajută să vă relaxați și să observați natura din jur. În plus, sunt chiar frumoase parcurile din București, eu cel puțin mă simt foarte bine când mă plimb prin ele.

Apoi, puteți efectiv să vă plimbați și pe străzile Bucureștiului, în special în zona centrului vechi. Sunt atâtea și atâtea clădiri superbe din punct de vedere arhitectural. Clădiri trecute prin timp și care susțin bazele unei istorii. Alții vin de la mii de kilometrii să le vadă pentru câteva clipe, iar noi nu suntem în stare să le admirăm și doar stăm în casă.

Apoi, după ce ați văzut orașul la pas, bucurându-vă de el, puteți lua în considerare să participați la diferite cursuri, fie seara, în timpul săptămânii, după ce terminați cu îndatoririle (facultate, servici), ca o metodă de a vă destinde și a vă relaxa, fie în weekend-uri când aveți aproape tot timpul din lume. De aia sunt weekendurile să ne relaxăm și să ieșim oarecum din starea de confort. Să facem și altceva decât ceea ce facem în timpul săptămânii, de luni până vineri, pentru a ne clădi un viitor și a ne întreține.

Eu spre exemplu, vreau să fac cursuri de improvizație, actorie, pian, rusă, dans și altele, dar astea sunt primele pe listă, nu neapărat în această ordine. Cred însă că cel mai mult mi-ar plăcea, în momentul de față, să învăț să dansez cât de cât binișor. Încă sunt la stadiul de dat cu stângul în dreptul și invers. Nu reușesc pur și simplu să „mă las purtată de ritmul muzicii”. N-am ureche muzicală și pace. Mi-ar plăcea să am parte de niște momente Latino-Time in Bucuresti, la o școală de dans. Iar apoi, desigur, m-aș apuca și de celelalte. Îmi doresc mult de tot să învăț rusa și să cânt la pian. Cât despre cursurile de improvizație și actorie, am fost la câteva și m-am simțit tare fain. Te ajută să te descoperi și să înveți lucruri noi.

Dar, înainte de toate, trebuie să învăț să dansez. Acum sunt încă la stadiul de bâțâială, când nu e vorba de dat efectiv cu stângu-n dreptul. :))

Vezi că ai ce face în București? Sunt o grămadă de evenimente și de cursuri la care ai putea participa. Nu lăsa timpul să treacă pe lângă tine și fă mereu ceva nou. Ceva nou pentru tine și pentru propria ta evoluție. Cred că-i important să investim timpul în noi.

Trăim într-o lume… cu de toate

Judecăm oamenii fără a avea vreun drept fondat și argumentat. Dar oare ne-am întrebat vreodată câți dintre acei oameni se chinuie pe bune pentru a avea pe masă măcar o firimitură de pâine?

Trăim într-o lume în care un pușcăriaș are mai multe drepturi și susținere din partea statului decât un elev și un student. Trăim într-o țară în care susținerea pușcăriașilor este mai mare decât a cea cărora vor continua să dezvolte țara asta.

Trăim într-o lume în care unii n-au ce pune pe masă, iar alții au atât de multe încât le aruncă. Ori le lasă să se strice.

Trăim într-o lume în care toată lumea critică pe toată lumea. Cu sau fără argumente valide, susținute prin dovezi. Și fără vreun drept, până la urmă. Nu cred că ne-am născut cu dreptul de a judeca ce face X, sau ce face Y cu viața lui, cum încearcă să și-o ducă pe un drum înainte, cum reușește, sau cum nu reușește, atâta timp cât pe noi nu ne afectează în mod direct sau indirect.

Trăim într-o lume în care tuturor ne pasă de părerile celorlalți și încercăm să ne creăm o altă imagine. Imagine care să fie plăcută. Ne comportăm după cum vor alții și după ceea ce vor ceilalți să vadă la noi. Uităm să ne comportăm pentru noi. Să facem lucrurile pentru noi. Ne place să fim altcineva, până când ajungem ca noi înșine să nu ne mai recunoaștem. Să nu mai știm cine și cum suntem.

Trăim într-o lume în care contează unde lucrăm. Ce mâncăm și care ne sunt tabieturile. Nu contează ce și cum gândim. Nu contează ce simțim. Contează câți bani avem și ce influență putem avea printre ceilalți. Ce legături putem creea. Cât de cunoscuți suntem, cât de populari. Pe scurt, trăim într-o lume în care contează cât de mari și tari suntem.

Trăim într-o lume în care-i judecăm pe cei care fac angajari videochat și pe cei care le acceptă slujbele, fără să ne gândim măcar: oare de ce fac asta? Oare de ce trebuie să existe oameni plătiți care să-i facă pe alții să se simtă bine, să fie fericiți, să uite de probleme din familie, să fie distrași? Oare lor le-o fi ușor?

Trăim într-o lume în care ne place să împroșcăm lumea din jurul nostru cu noroi, așa, după cum ne vine nouă și după cum credem noi de cuviință că se face atunci când nu ne convine ceea ce face persoana de lângă noi. Dar oare asta să fie soluția? Împroșcarea cu noroi?

Mi-aș dori să trăiesc într-o lume în care fiecare își vede efectiv de treaba lui. Sau, dacă chiar vrea să se uite în grădina celuilalt, să o facă pentru că vrea să-l ajute astfel încât să evolueze, nicidecum pentru a-l jigni și a-i murdări curtea cu noroi. Mi-aș dori o lume în care să conteze nu neapărat ce face omul, ci cum face. Cât de bun e în ceea ce face și ce beneficii își aduce lui și comunității din care face parte. Mi-aș dori o lume în care să conteze ce și cum gândești, nu ce și cum le pare altora că ai face asta. Mi-aș dori o lume în care persoanelor să li se pună etichete abia după ce au fost cunoscute, nicidecum înainte, dintr-o simplă privire sau o simplă părere a altora. Mi-aș dori să trăiesc într-o lume nu perfectă, dar bună. Ore să fiu eu cea care cere prea mult?

Îmi place să-mi îngreunez viața, așa că particip și primăvara asta la SuperBlog

Am stat mult astăzi și m-am gândit la treaba asta. Adică dacă să particip sau nu la SuperBlog. Și, tot gândindu-mă și gândindu-mă, după ce mi-am dat seama că luna asta n-am timp nici să mor, am zis să-mi îngreunez viața și mai tare și să particip.

super blog

Luna asta-i aglomerată rău de tot cu multe chestii. Poate chiar prea multe pentru o singură lună. Dar mi-am zis că trebuie să o fac și pe asta. pentru competiția în sine. Pentru a cunoaște oameni noi. Și pentru a avea motiv să particip la gală, să-i revăd pe ceilalți. Să mă distrez cu ei. Și să le promit solemn încă de pe acum că nu mă mai duc la somn odată cu găinile, sau chiar mai devreme.

Mi-am dat seama că n-aș putea să rezist pe margine. Mie-mi place să mă chinui alături de ceilalți. Să fiu solidară cu ei :)). Îmi plac prea mult oamenii din interiorul competiției. Îmi place comunitatea. Așa că particip și-n primăvara asta pentru oameni. Pentru prietenii. Pentru comunitate.

Deși știu că timpul meu este limitat, am să încerc să mă încadrez în termenele fiecărei probe. Nu promit că am să și reușesc, dar promit să încerc. Îmi promit mie asta.

Nu alerg după note. Notele, în fond și la urma urmei, nu reprezintă nimic. Alerg însă după angajamente. Angajamentele pe care mi le fac mie: să ajung la sfârșit fără penalizări. Sau măcar să ajung la sfârșit. Doar că-mi pare mai palpitant să încerc să n-am penalizări. Dacă tot mă chinui, zic să mă chinui până la capăt, nu?

Sunt curioasă ce va ieși. Cum voi termina, căci dacă mă implic, trebuie să duc treaba asta până la capăt, indiferent de rezultat. În plus, nu rezultatul este cel care mă interesează, nu el este un scop, ci revederea vechilor participanți și cunoașterea celor noi. Iar cei care vorbesc de rău despre SuperBlog, o fac pentru că nu cunosc comunitatea. Când ajungi să cunoști comunitatea, îți dai seama care este de fapt premiul cel mare al acestui concurs: legăturile create. Nu, nu premiile sponsorilor. Legăturile dintre participanți. Prieteniile. Astea-s marele premiu și pentru asta am ales să particip. Din nou.

super blog