Articol scris pentru proba cu numărul 5 din competiția Super Blog 2013!

Articolul acesta mă face să-mi îndrept gândurile spre copilărie. Tema lui îmi proiectează în jur imagini ale copilăriei mele fericite. Mă duce cu gândul la vacanțele la țară. La bunici.

A fost odată ca-n povești/ A fost ca niciodată/ Din rude mari împărătești/ O prea micuță fată/ Și era una la părinți/ Și răsfățată-n toate cele/ Cum e fecioara între sfinți/ Și luna între stele – adaptare după Luceafărul lui Mihai Eminescu. Și da, e vorba de mine :D.

Miez de lapte mă duce cu gândul la spuma laptelui. Nu știu de ce. N-are nicio legătură, căci spuma-i la suprafață.

Nu știu câți dintre voi ați mâncat vreodată spumă de lapte cu zahăr. Habar n-am. Dar vă pot asigura că este cel mai minunat lucru al copilăriei mele. Pentru mine atunci era o minunăție (și a rămas la fel în mintea mea). Așteptam cu nerăbdare să vină seara vaca de la păscut. Să se mulgă și să se ia spuma de pe lapte. În fiecare seară eram prezentă cu tot cu moașa (căci așa îi spun cumnatei bunicii) în grajdul unde se mulgea vaca și așteptam. Așteptam prima spumă de pe lapte să o luăm repede în cană și să o amestecăm cu zahăr. Nicio altă spumă de după nu era mai bună ca prima. Și cum eram eu așa răsfățata familiei, căci eram cea mai mică, vaca era chinuită de două ori mai mult până să se ia spuma (mulsul dura mai mult :D). Ahh.. ce poftă mi s-a făcut. Păcat că nu mai are nimeni în familie vaci :(.

Miezul de lapte îmi îndreaptă, de asemenea, gândurile spre brânză. Sunt fan brânză. Îmi place brânza. Desigur, nu orice tip de brânză. Mie-mi place brânza dacă-i la extreme: ori foarte sărată de o mănânc doar eu, ori foarte dulce (caș). Dacă nu, nu mă ating de ea mai mult de o gustare. Îmi place brânza vara. Îmi place rasă pe roșii. Multă brânză sărată rasă pe roșii. Mi se pare a fi gustarea verii. Cea mai bună și cea mai gustoasă. Cea mai cea. Dar nu, nu mănânc brânză doar așa, ci cu ce mi se pare mie că dă un gust adorat de papilele mele gustative (papile care-s tare pretențioase de altfel).

Ce frumos e să fii copil. Ce frumos e să nu știi ce-i viața. Să o vezi doar prin ochii tăi de prichindel fericit și plin de speranțe, visuri. Miezul de lapte mie îmi aduce aminte de copilărie. Eu văd miezul ca un miez. Un ceva într-un mijloc bine înconjurat de siguranță și protecție. Da, îl văd ca reprezentând siguranța. E protejat prin ceea ce-l înconjoară de exterior. Nimic nu poate ajunge cu ușurință la miez. Doar cu multă strădanie. În miez fiind, nu vezi exteriorul, vezi doar paravanul ce te înconjoară, iar în lumea ta totul e perfect. Miezul e asemeni copilăriei. Copilăria reprezintă siguranța, copilăria este miezul ce te proiectează într-o lume perfectă a fericirii, o lume în care visurile sunt posibile. Toate.

În copilăria mea lumea era perfectă. Minunată. Fără cusur. O lume a posibilului. O lume în care imposibilul era posibil. O lume în care răutatea nu prindea viață. O lume în care oamenii erau oameni. O lume plină de oameni frumoși ce nu cunoșteau noțiunea de injurie. Injuriile nu-și aveau aici locul. O lume în care basmul era la ordinea zile. O lume în care „nu” nu exista. O lumea în care nici „da” nu era spus prea des, dar totuși o lume în care totul se îndeplinea.

Mie întotdeauna îmi este dor de copilărie. Tind să o caut. Tind să o chem înapoi, în fiecare zi, cu gândul. Probabil acesta-i rezultatul descoperirii unei altfel de lumi. O lume în care imposibilul este frecvent. „Da-ul” este spus de prea puțin ori, iar „nu-ul” este atât de frecvent în vocabularul nostru. Răutatea este la tot pasul, iar injuriile la adresa celorlalți sau a ta le auzi aproape mai tot timpul. O lume în care basmul, ei bine basmul e de mult un coșmar.

Totuși, miezul de lapte mi-a îndreptat pașii gândurilor fix în miezul copilăriei mele. Am mai fost o dată copil prin ochii copilului de altădată. Așadar, nu-mi rămâne decât să le mulțumesc sponsorilor Super Blog 2013 că au propus această temă. Mulțumesc pentru incursiunea în miezul copilăriei.

Iar acum, pentru că generatorul meu de cuvinte a făcut pană, am să vă las aici întrebarea: Pe voi unde vă îndreaptă pașii gândurilor, miezul de lapte? (fără răspunsuri vulgare, vă rog:D).

Aștept cu nerăbdare răspunsurile voastre. Sunt curioasă. Vreau să știu!