M-am gândit să…

Daniela Bojincă 59 comentarii

… multe lucruri m-am gândit să…

ThinkingSmiley

După cum se vede mi-am schimbat tema blogului (de vreo câteva ori în ultimele două săptămâni până m-am hotărât la una care să-mi placă cu adevărat). Așadar, m-am gândit să-mi schimb tema blogului și am schimbat-o. Schimbatul temei blogului m-a obligat să-mi ung rotițele creierașului și să-l fac să funcționeze fără să mai scârțâie, căci, sincer vă spun, tare rău mai scârțâia.

Știți voi vorba aceea: „Nu te lega la cap dacă nu te doare” (ei bine, pe mine nu m-a durut, m-am legat doar preventiv:D… că na). Dacă n-am avut ce face.. n-am avut și gata. Mi-am făcut de lucru și mi-am prins urechile. Am stat vreo oră, dacă nu chiar două, să mă prind cum se pune o imagine care să însoțească fiecare rezumat în parte al fiecărei postări din pagina principală a blogului. Și-am stat, și-am stat, și-am căutat și iar am căutat până mi-au ieșit ochii din orbită, iar într-un final, bunul Univers a ținut cu mine și mi-a îndreptat ochii către meniul fiecărei noi postări. Un mare și drăgălaș „Featured image” scria acolo și-mi venea să mă zgârii pe ochi că nu-l văzusem :D.

Găsit-am „featured image”. Găsit-am. Căutat-am apoi cum se pun de acolo imaginile cu ajutorul URL-ului. Căutat-am și negăsit-am nimic. Iar.  Negăsit-am de data asta pentru că nu mai era chiar nimic de găsit. Pozele nu se pot adăuga decât în articol cu URL-ul lor fără să le uploadezi și să ocupi spațiu. Dacă vrei să le creezi drept „Featured image” trebuie să le uploadezi. Și uite așa, cât de curând se va duce spațiul meu de stocare gratuit de 2 GB pe platforma WordPress. WEAAAAAAAAA. WEEEAAAAA!

Mă gândeam eu de ceva timp să-mi iau o gazduire, un domeniu, ceva. Și de câte ori m-am gândit, tot de atâtea ori m-am răzgândit. Ba prea puțin spațiu și prea scumpe. Ba suficient spațiu și tot prea scumpe. Lasă că merge și free. Doar că acum, cu noua temă, la cum scriu, o să trebuiască cât de curând să-mi iau o gazduire web, căci, altfel, nu o să mă mai lase dragul de wordpress să pun nicio „featured image”. Iar alt blog, refuz categoric să-mi fac. Țin prea mult la ăsta. M-am atașat de el într-un hal fără de hal și nu renunț nicicum la el! NU! NU! NU!

Totuși, bugetul meu e cam prea mic pentru o chestie de genul acesta, iar timpul meu de a găsi cea mai bună ofertă, tot pe 0 e. Dar, am mai auzit eu ceva așa… ba de pe la unul, ba de pe la altul și știu că trebuie să urmăresc să mi se oferă o încărcare rapidă a site-ului, aproape instantanee (cu asta se ocupă LiteSpeed, cel ce înlocuiește Apache-ul). De asemenea trebuie să ofere izolarea fiecărui utilizator în parte, pentru evitarea cazurilor în care un utilizator consumă prea multe resurse și afectează alte domenii ale altor clienți (cu asta cică s-ar ocupa CloudLinux din câte am văzut prin oferte și recenzii). Bine. În necunoștință de cauză, ceea ce căutam eu, era doar extinderea spațiului de uploadare. Desigur și acesta este foarte important, doar că, cu cât e mai mare, cu atât e mai scump, mai ales pentru bugetul meu de elev :D. Ohh damn și chiar vreau un domeniu cu spațiu mare de uploadare :(, spațiu care să fie stocat pe un SSD pentru o încărcare mai rapidă a site-ului. Pe lângă asta, din cauza neatenției mele, aș avea nevoie de backup-uri zilnice la cum mai dau eu din greșeală click pe câte un delete și pierd ba posturi, ba comentarii, ba imagini. Plus că, din câte am văzut eu, majoritatea oferă și găzduire e-mail, adică nu pishky@ymail.com, ci pishky@blog.com (sau ceva de genul).

VREAU domeniu :(!!! Dar de unde? Și ce fel de ofertă să aleg? Și ahhh… de ce naiba sunt atâtea oferte și atâția care le oferă, când mai există și oameni din ăștia nehotărâți ca mine? 😦

Și uite cum stau eu, aici, la 10 seara, aruncând pe o pagină virtuală cuvinte. Dorindu-mi ceva și neștiind ce. Cert e că vreau domeniu. Mi s-a pus pata. Și mie, când mi se pune pata… mi se pune. Deci, dragă cititorule, dacă ești mai avizat ca mine, ce-mi recomanzi să caut și să achiziționez?

59 de gânduri despre &8222;M-am gândit să…&8221;

    • Pff… și astea sunt prea puține chestii pe care trebuie să le urmărești! Sunt muuuuult mai multe! Am să mai fac un articol în care încerc să cuprind și altele, dar și pe acestea.. să fie mai complet.. desigur, din punctul meu de vedere, ce cred eu că e bine să urmărești.. ca să nu îmi sară câte unii în cap că habar n-am sau mai știu eu ce. Oricum.. zic și eu din ce m-au sfătuit mai mulți și am luat ce mi s-a părut mie mai bun de la toți 😀

      Răspunde

  10. Poti sa stergi posturile foarte vechi cu poze. La poze le dai resize inainte de a le incarca, le editezi. Dai click dreapta pe poza, alegi Open with si alegi microsoft office 2010 si ti-o deschide in fereastra noua. Dai click pe menul Picture, alegi Resize, iti apare fereastra in dreapta pozei, te duci la Predefined widthxheight, apesi sageata si alegi web large sau document large si apoi salvezi poza. Dar am citit ca e bine sa stergi sau sa actualizezi posturile vechi. In fond cine mai citeste chestii de acum 2-3 ani sau cat ai tu cu blogul?

    Răspunde

    • Prea mulți pași :(( Prea mult timp pierdut făcând asta, când eu NU am timp 😦 Abia am timp să scriu… și asta pentru că îmi place mult să o fac.
      Postările vechi nu am să le șterg… mie îmi sunt citite din căutările pe google și posturi de acum 2 ani :D. Spre exemplu comentarii, compuneri.. chestii de genul. Nu le voi șterge. Sunt articole care au adus blogul aici unde este acum :). Articole pe care eu, din an în paște, le recitesc, pe sărite, mereu cu drag!

      Răspunde

  11. Chiar și făra domeniu, poți reduce rezoluția fotografiilor la ceva de ganul 1200/900, astfel încât rămân cu detaliile vizibile, dar ocupă mai puțin spațiu. Ar mai fi soluția de a deschide un nou blog, din care să republici articolele în blogul actual. În felul acesta vei putea utiliza mai eficient spațiul de aici!

    Răspunde

  13. Lmao, tocmai vomai să-ți recomand un plugin pentru featured images care să nu necesite încărcarea pozelor, și nici ca tu să le setezi automat, când… citind, am văzut că. 🙂

    Dar îți dau altă sugestie pentru blog. Fă-ți și tu o categorie, sau o etichetă: „cucu”, sau „tralala” sau „plus”, de la „add”-ul din engleză, sau „promo”, sau „adv”, sau… știi cum zic? 🙂

    Răspunde

      • Faptul că nu apare colo la widget-uri în partea dreaptă a blogului nu mă pune într-o lumină proastă. Nu-mi place să apară acolo toate categoriile.
        În schimb, pe pagina principală, sub fiecare rezumat, apare așa ”Publicată în Scrieri” (sau mă rog.. altă categorie.. depinde în ce categorie se încadrează… scrieri a fost doar un exemplu).
        În textul prorpiu zis, apare în jos-ul textului, sub like-urile de pe wordpress, înainte etichetelor/tag-urilor (ex de la ultimul articol: noiembrie 10, 2013 in Scrieri)

      • De asemenea, sub fiecare post în parte scrie „Related post” apar câte trei postări random, dar din categoria din care face parte postarea pe care tocmai o citești :D. E o temă mai aparte.. care nu ți le arată decât dacă vrei cu adevărat să le vezi.

      • Pe mine mă interesează următorul lucru: eu ca cititor am posibilitatea să văd în mod clar dacă un articol este sponsorizat sau nu? De exemplu, în caz că nu-i un marcaj evident (categoria „Advertoriale”, sau „Publicitate”, sau [P] în titlu etc), există să zicem în pagina „Despre” a blogului o informație cu privire la ce etichetă/categorie folosești pentru advertoriale și este ea vizibilă atunci când intru pe un articol în cauză?

        Dacă da, ok. Dacă nu, ești lipsită de etică. Faptul că îți marchezi advertorialele pentru tine însăți nu te scoate. 😉

        Acuma, eu n-am zis că așa faci, că n-am verificat atent. Și la urma urmei e blogul tău și faci ce vrei pe el. Dar ți-am zis cum văd eu lucrurile.

      • Da. Fiecare are viziunea lui.
        Eu nu am o categorie nici cu „publicitate” nici cu advertoriale” și nici cu nimic altceva. Vorba ta.. e blogul meu și fac ce vreau pe el.
        Nu cred că sunt lipsită de etică, dar mulți nu se prind că sunt advertoriale.. și tocmai acesta îmi este și scopul când le scriu.. înseamnă că mă pricep să nu le fac să pară reclame… zic și eu 🙂
        Mulți oameni sunt de acord cu modul meu de gândire și cu felul meu de a scrie. Cred că faptul că nu ai o categorie de advertoriale nu e lipsă de etică sau de mai știu eu ce, ori că nu scrii bine.
        E părerea ma, Lotus 🙂

      • Într-un articol tu ai conținut de două feluri: textual, adică cuvintele pe care le scrii și ideile transmise de ele, și sub formă de linkuri.

        Dacă ești plătită să scrii că îți place ciocolata cutare, și scrii, dar ție de fapt nu-ți place, sau nu-ți place chiar așa de mult, sau în orice caz n-ai fi formulat exact în cuvintele acelea dacă ai fi scris din proprie inițiativă, sau poate nici n-ai fi scris despre ciocolata aia deloc, deci dacă ești în situația asta și nu specifci că e vorba de un advertorial, atunci îți minți cititorii. Pentru că cititorul va avea senzația că ție îți place acea ciocolată exact în măsura în care descrii tu și suficient de mult cât să-ți vină cheful să-i dedici un articol în acea minunată zi de iarnă, de vară, sau de ce-o fi. Deci prin ceea ce scrii îl faci să creadă niște lucruri fie complet false, fie exagerate într-o anumită măsură.

        La fel e și cu linkurile. Un link este o recomandare pentru cititor, o invitație la click. Punând un link, tu girezi oarecum pentru conținutul care se află pe pe pagina linkuită, sugerând cititorului că acolo se află lucruri de calitate pe care tu i le recomanzi. Dacă adaugi acel link pentru că ai fost plătită și nu pentru că exact așa ai fi făcut din proprie inițiativă, și nu specifici asta (că ai fost plătită), atunci din nou induci în cititori anumite impresii care nu sunt conforme cu realitatea. De aici lipsa de etică de care vorbeam.

        Gândește-te așa: este ok să vezi un actor într-un spot publicitar, vorbind despre cutare detergent? Este ok. Știi că e spot publicitar. Dar ți s-ar părea ok să te plimbi cu acel actor în parc, pentru că să zicem sunteți prieteni, și să îți spună, sau să îți de de înțeles în mod indirect, că el folosește acel detergent? Dar să uită să menționeze că în realitate a fost plătit să aibă acea conversație cu tine? Ți s-ar mai părea ok?

        Un marcaj nu e așa de greu de pus. Poate fi și o etichetă. Ideea e să fii total transparentă față de cititori, și să le dai o modalitate de a verifica, în cazul că vor, dacă un articol este scris din pură inspirație a ta sau are și niște motivații pecuniare. Cu atât mai mult cu cât spui că ești împăcată cu tine și cu conștiința ta, nu văd de ce n-ai face-o.

        Sau cel puțin, ai putea specifica la pagina despre: o parte din textele/linkurile de pe acest blog sunt sponsorizate.

        Fiecare este liber să aibă propria opinie, sigur că da. Nu toate opiniile sunt însă obligatoriu juste. Eu tocmai mi-am argumentat-o pe a mea. 🙂

      • Acum am să-ți răspund și eu. Mai scurt. Căci prin răspunsul meu scurt cred eu că am să te lămuresc.
        Eu nu scriu niciodată dacă nu-mi place, doar pentru bani. Spre exemplu am fost pusă să scriu pentru magazine de „sex-shop” și am refuzat. Nu îmi place să discut asemenea subiecte în fața cititorilor mei.
        2. Scriu advertoriale și cu tentă negativă, nu doar pozitivă. Eu îmi exprim fix părerea.
        În concluzie, nu am să scriu niciodată pe un subiect să spun că-mi place când mie nu-mi place.

      • Dacă nu te abați niciodată de la principiul ăsta atunci probabil e ok. Totuși, un cititor care are rețineri vizavi de acest subiect, nu poate să-ți verifice în niciun fel afirmațiile, sau mai bine zis nu poate să se asigure că nu i se servesc exagerări sau realități deformate, pe care altfel le-ar putea filtra, pentru că nu are mijloacele cu care să verifice (acele marcaje). Pentru că tu, din ceva motiv de tine știut, nu dorești să le pui. 🙂

        Cam asta.

      • Dar ți-am spus motivul :). Nu-mi place și nici oamenilor nu le place să știe că sunt advertoriale..
        Mulți mi-au spus că lor le place așa.. să nu se prindă 🙂 Și mulți m-au felicitat pt chestia asta.
        Eu scriu în primul rând pentru mine. Și abia apoi pentru cititori. Nu caut să am cititori care nu cred în mine sau care au îndoieli. Nu caut deloc. Cei care mă plac printre cuvinte și mă cred îmi sunt suficienți și mă bucur tare mult că există.

  16. În primul rând WP îţi oferă 3, nu 2 GB. În al doilea rând chiar nu-mi imaginez cum ai reuşit tu performanţa de a ocupa atâta amar de spaţiu. În „Gară” unde timp de aproape un an de postat zilnic abia reuşisem să umplu 2% din spaţiu. Aici, pe ăsta nou care, cei drept are doar 3 luni şi-un pic, am postat aproape zilnic şi am umplut doar 18 Mega din 3072.
    În fine, tu ştii mai bine ce-i în burtica blogului tău.

    Răspunde

Spune-mi părerea ta!