Țara lu’ pește prăjit

Azi, 24 ianuarie, când se sărbătoresc o grămadă de ani de la Unirea Principatelor în 1859, azi, eu mă abțin cu foarte mare greutate să nu înjur statul român și legile lui cretine, stupide, idioate, ilogice ș.a.m, mă abțin să nu înjur pe blog că e doar rated G și trebuie să respect anumite reguli. Dar nu-i bai, am înjurat în fața calculatorului printre legi, cât pentru toți cei 18 ani și vreo 3 luni. Știu, nu mă cunoașteți drept o fire vulcanică, pentru că nu am arătat asta până acum pe aici și nici prin alte părți, însă și când mă apucă, mă apucă rău și trebuie să mă descarc… și ce mod e mai bun, acum, decât blogul? Nici unul! Poate vă întrebați de ce.. și dacă tot vă întrebați o să primiți și un răspuns: pentru că e vorba de blog, de articole. Ce legătură are blogul cu articolele și cu statul român? Ei bine, una foarte mare și nejustificată în condițiile ce vor fi prezentate mai jos.

Am început articolul, din păcate, ca mai sus, voiam să-l încep cu totul altfel.. dar se pare că altceva mi-a ieșit din degetele ce bat nervoase în taste. Acum, dacă am început ca mai sus voi continua cam cum voiam să încep, spunându-vă că dacă până acum eram dezamăgită de ceea ce-mi oferă țara și statul român atât ca și cetățean cu drepturi depline cât și ca elev, ei bine astăzi m-a făcut să accept în sfârșit, hotărâtă, propunerea de a pleca definitiv din țară, cât mai repede, cât mai departe, într-un loc unde elevilor ce vor să se pună ușor ușor pe picioarele lor, fără să depindă prea mult de părinți, elevilor ce vor încet încet să câștige câte puțin câte puțin li se susțin aceste instincte și nu li se ia peste noapte toate drepturile de elev. Da, pentru unii poate rândurile anterioare pică ca din pom, iar pentru alții poate nu pică nicicum, însă din orice colț de lume voi fi, fie ca vă place ori ba, de acolo voi posta câte ceva mereu pe acest blog ce sper să treacă cât de curând pe un domeniu propriu.

Revenind la dezamăgirea mea față de această țară și legile ei, pfff… ei bine hai să vă explic ce-i cu toate acele rânduri de mai sus, ce până acum par să nu aibă vreun temei ori puțină logică. Vă anunț, dragilor, că dacă vreți să munciți pe net, fie că faceți publicitate prin articole sau orice altceva, vreți să vă câștigați prin muncă câțiva bănuți și nu o faceți la negru, ei bine.. o faceți degeaba legal, cu contract și toate cele. Mda, nu vă mai benoclați aiurea în fața monitorului că așa stă treaba. Mai nou, cu începutul lui 2013 (ce se pare a fi un an cu și mai mult ghinion), intră în vigoare niște legi stupide cu și mai multe impozite, de pe ambele părți, atât ale prestatorului cât și ale beneficiarului. Ca să fiu mai explicită, eu, având 18 ani împliniți, și un contract de prestator servicii de publicitate online, fiind încă elevă într-a 11-a, îmi pierd toate drepturile de elev: de la asigurat 100%, până la alocație. De ce? Pentru că, cică, eu încasez niște venituri exorbitante de nici 20 de lei din an în paște ( pentru că am încă un blog de PR 2), așa că, pentru aceste venituri pentru care îmi sunt deja plătite niște impozite de către firma beneficiară, eu ca și prestator trebuie să plătesc la stat pe lună vreo 200 de RON, calculați din salariu mediu pe economie ce acum a ajuns la vreo 800 RON. Pe lângă asta ( de parcă ar fi un lucru minor), îmi pierd drepturile de elev, după cum am mai spus deja, adică îmi va fi alocația de 40 de lei tăiată( de parcă ar fi sute de euro ca în străinătate.. așa că după că-i amărâtă o taie și pe asta) dar și dreptul de asigurat ca și elev, adică, dacă sunt bolnavă și am nevoie urgent de medicamente pe rețetă ca în momentul de față.. păi pa și pusi că nu le mai pot lua că nu mai sunt asigurată… că de statul e cretin și gândește mai rău ca un gândac.. de fapt stați, un gândac nu gândește că n-are cu ce :-?… no ofense but it’s so true! După umila mea părere, statul ar trebui să încurajeze tinerii ce vor să muncească și mai ales elevii, liceeni, ce nu au un salariu minim pe economie ci câțiva lei acolo, să nu le ceară mai mult decât câștigă și să le mai taie și drepturile. Înțeleg ca asta să se întâmple atunci când termini o facultate și ai o carte de muncă, ori doar studiile de liceu și te angajezi cu carte de muncă cu un salariu minim. Dar.. ce să le ceri unor înapoiați? Cred că nici dacă le explici ca unora cu deficiențe mintale, ei nu ar putea înțelege. Astfel, ajung să mă întreb: În ce dracu de țară m-am născut?

Iar acum, că am făcut un paragraf prea lung mai înainte, să continuăm cu un altul, mult mai scurt, ce va încheia cu frustrările mele de mai sus, de care voi scăpa cât de curând, îndată ce voi scăpa dincolo de granițele acestei țări, într-una mult mai civilizată, în care tinerii sunt încurajați și nu descurajați de societate, de stat și de orice altceva. Până vă voi transmite salutări de pe alte meleaguri mult mai îndepărtate, vă transmit salutări de la Târgu Jiu 🙂

Have fun,

Pishky 🙂 !

sursă youtube ( user Jaime Ibarra )