Participare la un jubileu

Anul acesta s-au împlinit 50 de ani de când bunicul meu a terminat facultatea. Pentru noi poate nu reprezintă cine știe ce mare chestie. Pentru cei ce au sărbătorit reprezintă totul. Reprezintă o speranță. Speranța că vor reuși să mai însemneze într-un calendar încă un an, la fel cum l-au însemnat și pe cel ce a trecut.

De la an la an câte un coleg sau mai mulți organizează o nouă întâlnire în diferite locații din țară. Spun unul sau mai mulți pentru că depinde de numărul lor: dacă se organizează de către cei de la Constanța vor organiza mai mulți pentru că acolo locuiesc mai mulți, dacă se organizează la Târgu-Jiu va organiza o singură persoană pentru că-i doar una prin zonă.

Anul acesta s-a organizat la Herculane. Un loc tare frumos din punct de vedere al cadrului natural, dar prost întreținut în ultimii ani. Un loc liniștit, presărat cu tot și toate.

Am o relație apropiată cu bunicii și-am mai participat la două întâlniri când eram mai mică. Ca și atunci și acum am fost întrebată: ”Ce fată, te-ai dus acolo cu moșii?”. Atunci am răspuns simplu: ”Da!”. Acum am răspuns ceva mai complex: ”Nu,  am fost cu niște oameni care chiar au ceva de spus!”. Liniște. Asta s-a creat în urma răspunsului meu: liniște și s-a înghițit în sec.

Da, am stat două zile printre oameni care chiar au ceva de spus: au de împărtășit experiențe de viață și cunoștințe. Oameni ce au muncit să ajungă: profesori universitari, doctori, ingineri. Oameni ale căror cuvinte le sorbi pur și simplu fără să mai stai pe gânduri. Oameni ce trăiesc de pe un an pe altul cu speranța că se vor mai revedea și la anul, până când inevitabil moartea îi va despărți de tot cum deja a reușit să îi despartă de câțiva.

M-a impresionat să-i văd strânși legați de concepția de familie. Asta se consideră, asta au devenit: o familie. O familie numeroasă în care și-au integrat ulterior soțiile, copiii și nepoții. O familie dornică să se reîntregească de la an la an într-un număr cât mai mare.  M-a impresionat să îi văd atașați unii de alții, legați de o prietenie veche care tinde să se dezvolte încă de la an la an. M-a impresionat să-i văd sperând, luptând încă.

E o experiență interesantă să stai printre astfel de oameni fie și doar două zile. E interesant să îi cunoști și să îi asculți. E interesant să le urmărești gesturile. E interesant să-i vezi că în ciuda vârstei sunt plini atât de seriozitate cât și de umor, sunt încă plini de viață. O experiență plăcută ce m-aș bucura sincer să se repete.